Numărul 22 al revistei apare pe 20 noiembrie 1926 și are opt pagini. În deschidere, sub semnătura lui Anatole Ianovcic, sunt anunțate rezultatele „primului concurs internațional” al Revistei de Șah. La competiția cu tema „change-mat în două mutări” au participat 28 de „compozitori” din nouă țări, care au trimis 62 de probleme, din care au fost reținute 46. Câștigători au fost desemnați C. Gavrilov din Vâlcov și S. Hartmann din Budapesta (locul I-II), Zoltan Zilahi, Budapesta (locul III) și A. Schiffmann, Chișinău (mențiunea onorabilă I). Toate diagramele problemelor admise în concurs au fost publicate în acest număr, așa încât ca și spațiu tipografic a mai rămas doar o pagină, în care redacția a plasat „Cronica șahistă”.
Principala știre a rubricii anunță amânarea campionatului național de șah, noua perioadă de desfășurare fiind „vacanța Crăciunului”. Motivul amânării „primului campionat al României” este insuficiența fondurilor. „Toate cercurile din țară, precum și șahiștii izolați, sunt invitați a contribui la mărirea fondului de organizare”, se arată în știre. Urmează apoi o pledoarie pentru desfășurarea campionatului, căci printr-un astfel de concurs se dă de veste „în țară și peste hotare” că și pe „acest teren (al șahului, n.n.) România întregită stă la nivelul prestigiului cuvenit”. Pentru cititorul de astăzi al revistei, stilistica argumentației poate semăna cu un discurs al unui personaj caragialesc: „Primul turneu care va desemna pe campionul României va fi ocaziunea celei mai puternice emulațiuni, stimulând la aceasta pe jucătorii tuturor provinciilor românești care vor fi diferiți ca origină și naționalitate rămânând însă uniți prin acest joc de elită în familia șahistă unde toți sunt egali și solidari.”
Ultimul număr (23-24) din anul 1926 este dublu și a apărut pe 15 decembrie. Este anunțată în această ediție Adunarea Generală a Federației Române de Șah, care se va desfășura începând cu 27 decembrie la Sibiu, prilej cu care se va juca și „primul concurs pentru șampionatul (sic) de șah al României Mari”. Urmează nouă pagini de studii și probleme, inclusiv cu clasamentul seriei a patra a dezlegărilor revistei. Sunt publicate apoi partidele R. Hatschek (Viena) – I. Balogh (Miercurea Ciuc), 0 – 1, jucată prin corespondență în 1925, A. Grinblat (Bălți) – G. Cristoforatos (Focșani), 0 – 1, jucată prin corespondență în 1926, G. Cristoforatos (Focșani) – V. Ianovcic (Chișinău), 0 – 1, jucată prin corespondență în 1926.
La rubrica „Cronica șahistă” sunt numai știri externe; principala este legată de turneul de la Berlin din 17 – 28 noiembrie 1926. Revista preia „un clișeu” din ziarul „Opinia” care îi arată la masa de joc pe marii maeștri Efim Bogoliubov (dreapta) și Akiba Rubinstein, câștigătorii locului I, respectiv II, din turneu.
După anunțul amenințător de luna trecută, prin care revista își prevestea propriul sfârșit în cazul în care nu va avea mai mulți abonați, acum urmează o înștiințare ceva mai plată, cea privind costul abonamentelor pe anul 1927. Prețul abonamentului anual se majorează de la 250 la 300 lei, costul unui exemplar va fi de 30 de lei, iar revista redevine lunară, dar va avea la fiecare ediție „cel puțin 16 pagini”. La finalul mesajului este publicată o decizie privind livrarea revistelor, însoțită de motivația ei: „Totodată se aduce la cunoștința generală că în anul 1927 Revista se va expedia numai după ce se va primi costul abonamentului, fiindcă în anii trecuți Redacția a suferit din cauza încrederii ce a dat mai multor cereri unde s’a promis achitarea banilor <imediat după primire>, însă… promisia (sic) a rămas promisie până în prezent!”
