Opt pagini are revista nr. 17/ 1 septembrie 1926, la care se adaugă cele patru coperți. În deschidere, revista publică alte două diagrame dedicate problemistului Wolfgang Pauly, una de la un autor din Turnu Roșu, cealaltă de la un autor din Rio de Janeiro. „Aceste probleme au fost primite cu întârziere, numărul Pauly fiind deja tipărit”, se precizează în subsolul paginii. În clasamentul dezlegătorilor, publicat la pagina 3, conduce tot I. Gross din Botoșani (187 de puncte), care își mărește distanța față de următorul clasat, V. Buharin din Pârlița (181 de puncte).
Publicația trăiește din producția proprie; publică în continuare două partide din turneul de șah prin corespondență organizat de revistă: I. Gheorghiu (Arad) – A. Grinblat (Bălți) (0 – 1) și J. Sacchetti (Odobești) – I. Gross (Botoșani) (0,5 – 0,5). Din turneele internaționale sunt prezentate partidele jucate la Lake Hopatcong, 1926: Kupchik – Capablanca (0 – 1), Capablanca – Lasker (1 – 0) și la Hanovra, 1926: Rubinstein – Holzhausen (1 – 0)
Urmează un număr dublu, 18 – 19, apărut o lună mai târziu, pe 1 octombrie 1926. Revista insistă pe linia problemisticii; primele cinci pagini sunt de studii și probleme, însoțite de dezlegări ale diagramelor din numerele anterioare. Secțiunea partidelor își ia revanșa însă în următoarele pagini, duble ca număr, unde sunt prezentate confruntări din mai multe turnee internaționale: Trenciaske Teplice (Cehoslovacia), Livorno (Italia), Edinburgh (Scoția), Bardiov (Cehoslovacia).
La „Cronica șahistă” aflăm în premieră de o șahistă talentată; este vorba de „d-ra Neha Fihmann” din localitatea Noua-Suliță din Basarabia, unde între 10 august și 16 septembrie 1926 s-a desfășurat campionatul cercului de șah Makkabi. Neha Fihmann a ieșit pe locul 3 cu 11 puncte, după A. Bucareschi și A. Lechter (14 puncte din 18) și înaintea lui M. Glantman (10p.) și I. Heizerigher (9,5p.) La Soroca, continuă rivalitatea din V. Cramarciuc și A. Ianovcic, cu încă un meci direct, adjudecat la limită de redactorul „Revistei de Șah” cu scorul de 6 – 5.
Cadența lunară (deși în frontispiciu revista se intitulează „bilunară”) este menținută și cu numerele următoare, 20 – 21 din 1 noiembrie 1926. Ediția e împărțită în mod egal între secțiunea de problemistică și cea de partide jucate. În clasamentul dezlegătorilor, Buharin îi ia fața la mustață lui I. Gross (la un singur punct diferență), iar ca știre din domeniu e inserată informația că mai multe reviste internaționale, printre care și British Chess Magazine, au preluat probleme publicate „în concursul trimestrial” al „Revistei de Șah”. Partidele publicate au fost jucate în campionatul Cercului de șah din Iași din mai 1926, în cadrul concursului prin corespondență organizat de „Revista de Șah” și la Congresul Federației de Șah din Biarritz. „Cronica șahistă” include în acest număr numai știri externe.
Ultima pagină a revistei are un text care începe ca un chestionar: „Redacția „Revistei de Șah” se adresează cititorilor săi cu următoarele întrebări: Dacă este nevoie în țara noastră de un organ șahist? Dacă „Revista de Șah” corespunde cerințelor care i se impun de amatori? Cu ce se explică răspândirea ei atât de nesatisfăcătoare printre șahiștii români?” În paragraful următor, este dezvăluit motivul pentru care aceste întrebări au fost lansate: „Pe când revistele străine de șah au tirajul de sute și mii de exemplare, numărul abonaților anuali ai revistei noastre abia ajunge la 60”, precizează redacția. Concluzia e alarmantă: „Ca urmare, „Revista de Șah” trebuie să își termine viața, chiar cu numărul viitor, dacă nu va fi imediat ajutată de cititorii ei, întrucât toate mijloacele noastre materiale sunt epuizate!”
__________
Ilustrație: stere.ro
