Numărul 16 din 15 august 1926, subintitulat „Supliment al Revistei de Șah”, are 16 pagini și reprezintă o dedicație pe care redacția spune că o face maestrului Wolfgang Pauly „cu prilejul jubileului Domniei Sale”.
Articolul de fond al revistei este o scris sub forma unei scurte biografii a sărbătoritului, fără a fi indicată însă sursa informațiilor prezentate. „Wolfgang Pauly, genialul problemist român, este născut pe 15 August 1876 în orășelul Dohna lângă Dresda. El era încă copil când părinții veniră să se stabilească la București (1881). A făcut studii serioase de matematici și a publicat lucrări importante în ramura Astronomiei.
În 1898 a descoperit o cometă telescopică aproape în acelaș (sic) timp cu M-r Coddington dela observatorul Lick din California. Cometa poartă numele „Coddington-Pauly 1898”. A calculat elementele și efemeridele micei (sic) planete Aeternitas (446), a publicat diferite observațiuni de stele variabile etc.
Deși cu șahul, și în special cu probleme, se ocupă din anul 1895, totuși abia din 1901 a început să se devoteze serios acestei ocupațiuni, furnizând cu probleme mai toate revistele importante din lume. Din anul 1895 până acum a publicat circa 3.000 de probleme, multe dintre ele au fost premiate la diferite concursuri internaționale.
Talentul său șahist e foarte multelateral (sic), ceeace se dovedește prin numeroasele exemple a operilor excelente cu care el a îmbogățit toate ramurile „poeziei șahului” (directe, inverse și feeric).
Jurnalele streine care i-au inserat biografia au insistat cu o sinceră convingere asupra talentului său, asupra frumuseței și corecțiunei operei sale, asupra ingeniosității ideilor puse în joc”, arată articolul din revistă.
Un prim articol dedicat lui W. Pauly este cel al lui Constantin Gavrilov intitulat „Dama neagră în problemele de șah cu două mutări”. „Dama neagră dă compozitorului câmpul creațiunii cel mai larg și bogat, mai ales în probleme cu 2 mutări”, scrie Constantin Gavrilov în introducerea articolului, după care urmează o serie de peste zece exemplificări, toate reprezentând, notează redacția, „probleme și diagrame compuse de autor”.
Urmează un alt set de „probleme originale” primite special pentru numărul dedicat lui Wolfgang Pauly de la M. Niemeijer și H. Weenink (Olanda), Guido Cristoffanini (Italia), Marjan Wrobel (Polonia), Luigi Ceriani (Italia), Anatol Ianovcic (Soroca), Gherasim Crstoforatos (Focșani), Veaceslav Ianovcic (Chișinău), Francisc Rduch (Cernăuți), Dumitru Clodeanu-Denis (Constanța), L. Loewenton (București, care a trimis unsprezece diagrame), Eustachy Wolanski și Saturnin Limbach (Polonia) și F. Palatz (Germania).
În articolul „România la Congresul Internațional din Budapesta, 1926” este avansată o explicație (mai exact, mai multe explicații) privind prestația „mult sub forțele sale reale” a echipei României în turneul care a avut loc cu acest prilej. Revista publică clasamentul final, în care echipa României s-a plasat pe locul 3 din patru participanți.
Cauzele care au dus la acest rezultat sunt „lipsa de fonduri necesare plecării, întârzierea invitațiunilor și mai ales lipsa de antrenament” al jucătorilor. „Cu toate aceste lipsuri și împrejurări nefericite, România a reușit a învinge Germania care trimisese forțe antrenate”, subliniază autorul articolului singura victorie înregistrată de reprezentativa națională. Echipa a fost formată din dr. I. Balogh (Miercurea-Ciuc), dr. Brody (Cluj), Tyroler (Timișoara), dr. Delanoff (Rădăuți), Proca (Sibiu) și Mendelssonhn (București). Domnii căpitan Gudju, George Davidescu și S. Herland „fiind absolut împiedicați de a veni”. În ce au constat piedicile, revista nu precizează; cu ce ar fi putut ajuta prezența ultimilor trei menționați e iarăși neclar, din moment ce în paragraful imediat următor e făcut cunoscut că ultimii doi dintre cei șase menționați mai sus că au ajuns la Budapesta, nici nu putut juca „deoarece celelalte țări nu au putut trimite decât patru jucători”. Pe scurt, nu am avut fonduri și nici invitații, dar din echipă au făcut parte mai mulți jucători decât și-au permis țările echipelor adverse, iar lipsa de antrenament a contat în doar două meciuri, în al treilea fiind mai degrabă un handicap de care adversarii germani au suferit, ci nu noi. Ca ilustrare, sunt prezentate două partide din turneu, ambele din meciul cu Germania, și ambele câștigate de jucătorii români: dr. Brody împotriva lui B. Moritz și A. Tyroler împotriva lui Machate Nemetorsz, șahiști absolut neimportanți.
La „Cronica șahistă” e prezentat rezultatul turneului de la Soroca disputat „între 5 cei mai tari jucători din localitate”. Disputa dintre starurile locale A. Ianovcic și V. Cramarciuc a continuat și cu acest prilej; ambii au încheiat cu câte trei puncte. Revista publică o partidă frumoasă câștigată de redactorul ei împotriva rivalului său consătean. Interesantă și nota din știrea care anunță că noul campion al Cercului „Gheorghe Marco” din Cernăuți este dr. Mihailescu, care a jucat toate partidelele din turneul care i-a adus titlul „cu o deschidere a sa proprie”. Te face curios afli despre ce vorba cumpărând următoarea ediție a revistei, căci „rezultatul detaliat (de la Cernăuți) îl vom publica ulterior”. Pe coperta III, știrile continuă, anunțându-se apariția la Iași, în ziarul „Opinia”, a unei noi rubrici de șah redactată de Aurel Lernovici. „Rubrica apare de două ori pe săptămână și conține probleme (în diagrame), partide și noutăți din lumea întreagă”, precizează revista.
___________
Ilustrație: stere.ro
