Numărul 13-14 din 15 iulie 1926, cu 16 pagini, plonjează direct într-o prezentare elogioasă a unui șahist ceh, inclusiv prin publicarea pe prima pagină a portretului acestuia. Nu este însă vorba de un jucător de șah dintre cei cunoscuți publicului larg, ci de un problemist; și nici prezentarea atât de pompoasă nu e prilejuită de vreun rezultat deosebit al problemistului ceh, ci de faptul că acesta a trimis publicației de la Soroca „șase studii (…) special pentru Revista noastră”. Studiile domnului F. J. Prokop nu sunt originale, cu excepția unuia; drept urmare, studiul original e tipărit pe un eșichier de dimensiuni mai mari.
Schema e reluată cinci pagini mai jos, când e publicat, iarăși într-o diagramă mai mare decât cele din jur, o problemă originală de mat în trei mutări primită de la W. Pauly și I. Schlarko. Cele cinci pagini intermediare menționate, dar și următoarele trei, sunt tot de componistică.
În acest număr sunt cinci pagini cu partide de șah. După întâlnirea A. Grinblat (Bălți) – I. Gross (Botoșani), jucată prin corespondență în concursul revistei între februarie – iunie 1926, 0 – 1, reapare domnul F. J. Prokop care îl învinge pe Petrnousek în 26 de mutări, „dovedindu-se, afară de talentul său de compozitor de studii, și un jucător eminent”. Revista mai publică apoi două partide din turneul jucat în mai 1926 la Scarborough, Anglia, în care Alehin s-a plasat pe primul loc. O pagină a fost rezervată unei relatări despre „marele turneu prin lume al maestrului Kostici”, turneu desfășurat în anii 1924 și 1925. Acesta, se arată în articol, a călătorit „cu scopul propagandei jocului de șah” în mai multe zone ale lumii, dintre care unele de-a dreptul exotice: Australia, Zeelanda Nouă (sic), Africa de Sud, Africa Centrală, Borneo, Java, Sumatra, India, țările baltice, Germania și Ungaria. „În tot cursul călătoriei, maestrul sârb a jucat mai mult de 10.000 de partide”, dintre care două – preluate din „Șahovski Glasnik” – sunt reproduse în revistă.
„Cronica șahistă” – pe lângă știrile externe – relatează că șahul devine popular printre militari. Ofițerii garnizoanei București au jucat un turneu cu următorul rezultat: locul 1 – căpitan Bibescu, cu 7,5 puncte (din opt posibile); locul 2 – locotenent Ionescu Tisa cu 6,5 puncte; locurile 3 și 4 – locotenent Iacobescu și maior Drăghici, fără ca punctele să mai fie menționate. „În urma victoriei, căpitanul Bibescu a fost proclamat campion al garnizoanei pe anul 1926, câștigând cupa oferită de Aeroclubul (sic)”. Și la garnizoana din Cernăuți a început un turneu, anunță revista, dotat cu premii, locul 1 – 4.000 de lei, locul 2 – 2.000 de lei, locul 3 – 1.000 de lei, locul 4 – 700 de lei.
După paginile de componistică și câteva partide internaționale, preluate cu comentarii din presa europeană, numărul de opt pagini apărut pe 1 august 1926 ajunge la relatarea din cadrul „Cronicii șahiste” despre „turneul pentru campionatul Cercului de Șah din Iași”, desfășurat între 11 mai și 11 iulie 1926, în memoria lui Gheorghe Botez, „pasionat susținător al jocului de șah din Capitala Moldovei”. Sub semnătura lui A. Ieșanu, revista scrie despre concurs că „a fost o adevărată revelație pentru șahiștii ieșeni”, fiind organizat „după toate regulele (sic) turneurilor (sic) mondiale, (…) cu ceasornice de control special aduse din Berlin”. Lupta s-a dat între „trei jucători tineri cu ambiții să pue mâna pe premiul I”, fiecare dintre cei trei „excelând în alt fel de gen” de joc. Și anume: „Dl. N. Sehner e un jucător agresiv și când are atacul în mână îl duce sigur la victorie. Dl. A. Winkler joacă minuțios de calculat, dar are dese scăpări de vedere, promite să fie un jucător tare. Dl. A. Lernovici e jucător de apărare, nu atacă decât după ce-și consolidează solid poziția.” Cei trei au acumulat câte 13,5 puncte, următorii clasați fiind: N. Rozenberg, M. Reischer – câte 9 puncte; M. Taubes – 6 puncte; Gh. Tăzioanu 4,5; M. Luca 2; M. Zussman 0. Finalul articolului anunța posibila intrare în scenă a unor noi jucători ieșeni considerați puternici: „Dat fiind-că (sic) D-nii Sehner, Lernovici și Winkler au eșit (sic) cu puncte egale în fruntea concursului, va avea loc în curând un turneu între ei, la care vor lua parte probabil D-nii Ostersetzer și M. Sadoveanu. Deoarece vor juca cei 5 mai tari (sic) jucători din Iași, acest turneu este așteptat cu mare nerăbdare.”
O altă notiță a ”Cronicii…” ne dă rezultatul concursului anunțat în numărul trecut. Astfel, campionatul garnizoanei Cernăuți a fost adjudecat de maior Apăteanu, cu 9 puncte, urmat de locotenent Făgărășanu, 8 puncte, căpitan Lascarachi și căpitan Gheorghiu, cu câte 6 puncte. Rubrica de se încheie cu o știre de senzație, dezumflată însă pe la mijlocul lecturii ei: „Campionul lumii Capablanca a acceptat provocarea maestrului Nimzovici de a juca un match pentru titlul mondial”, se arată în breaking news-ul de la finalul ediției, cu caractere mari, îngroșate, „însă a stabilit astfel de condițiuni pe care nimeni nu poate accepta și anume: cercurile interesate trebue să depuie suma de dolari 10.000 (1), care se va împărți astfel: 25% din întreaga sumă primește purtătorul actual al titlului (!!), iar restul se va distribui între concurenți – 60% învingătorului și 40% biruitului.” Semnele de exclamare aparțin „Revistei de Șah”.
