„O glumă de șah” cu Moș Nicolae
Primul număr al revistei pe anul 1926 reia de la capăt numărătoarea edițiilor și specifică în frontispiciu că publicația a devenit bilunară.
Numărul se deschide cu un mesaj intitulat „Dela Redacție”. În mesaj, sunt menționate două reușite ale anului precedent care se vor reflecta în performanțele anului 1926, prima reușită fiind chiar posibilitatea creată a dublării frecvenței de apariție. Cea de-a doua realizare s-a putut face „datorită frumosului gest al D-lor Miximilian și Olga Freitag precum și al D-lui locot. Dumitru Făgărășanu, cari au donat o sumă necesară (pentru) organizarea concursului internațional de probleme, un eveniment de mare interes și însemnătate în arta șahistă națională”. Mesajul amintește în final ceea ce redacția a mai menționat, și anume că evoluția viitoare „va sta în strânsă legătură cu propaganda Revistei noastre și succesul ei între șahiștii întregii României Mari și cu sprijinul pe care pot – și chiar sunt obligate moralicește – a da numeroasele cluburi și cercuri șahiste, unicului organ de ȘAH din România.”
Pagina a doua e rezervată prezentării „Primului concurs internațional de compoziția problemelor al Revistei de Șah”. La concurs pot lua parte numai „problemele originale (inedite) compuse la tema change-mat (schimbarea matului)”. Problemele se trimit redactorului Anatole Ianovcic „în diagrame urmate de motto și de deslegări” până la 30 iunie 1926. Arbitru este dr. Fr. Rduch din Cernăuți, iar premiile sunt în dolari: primul loc, șase dolari; locul doi patru dolari; locul trei – trei dolari. Aparent, pare puțin, dar fondul de premiere este de fapt consistent, ținând cont că un dolar valora pe atunci aproximativ 250 de lei. Prezentarea concursului este sintetizată pe scurt și în limbile germană și franceză. Mai puțin clar este cui se adresa invitația; în țară, este de presupus că puțini erau cei ce știau ce înseamnă change-mat, iar în străinătate revista oricum suferindă din cauza distribuției ajungea probabil și mai greu decât în țară. Oricum, în continuare revista nu pare hotărâtă ce audiență vizează: una de nișă, sau publicul general al amatorilor de șah?
Ceea ce iese însă imediat în evidență la noua serie este ceea ce anticipam mai devreme, și anume însoțirea dublării frecvenței cu reducerea numărului de pagini. Reducerea e semnificativă, de la 28 de pagini la opt. De unde a tăiat redactorul Ianovcic? Tocmai din secțiunea de probleme și studii, care în acest număr mai are doar două pagini. Un articol inedit, de sezon, este „Jocul de Crăciun”, „o glumă de șah” scrisă de dr. Emanuel Lasker și tradusă în românește de V. Brodschi. „În zilele de Crăciun, zeii bătrâni se cobor din Valhala pe pământ și în diferite moduri prescurtează timpul”, începe povestea lui Lasker. „Ei îi vizitează pe bărbați în imaginațiune și pe copii în modul cel mai vizibil, aducând fiecăruia în dar ceea ce îi vine după plac. (…) Chiar și șahiștii, acei oameni întotdeauna serioși, cari vecinic se ocupă cu rezolvarea problemelor grele de șah, chiar și ei, la sărbătoare se fac nebunatici ca copii. (…) Odată la Crăciun le-a vizitat Sf. Nicolae și i-a arătat pe tablă o pozițiune pe care examinând-o, au început a râde.”
Aparent, negrul are avantaj decisiv, dar adversarul său dispune de o secvență foarte frumoasă de repetare a poziției în 16 mutări, efectuate exclusiv cu cei doi cai albi[1].
La rubrica „Cronica șahistă”, este anunțat rezultatul campionatului capitalei. S. Herland și I. Mendelssohn au scos câte 10,5 puncte din 14 posibile, și urmează a juca un meci de departajare de două partide. Știrea precizează că Ion Gudju și Aurel Vulcu s-au retras din concurs „ambii pe motiv de surmenaj fizic”. O altă notiță se referă la „aniversarea fondărei Cercului de șah Caissa”. Știrea nu precizează când s-a înființat clubul. Mauriciu Armand, președintele Cercului de șah „Sfatul Negustoresc”, a fost numit membru de onoare al Cercului de șah Caissa „ca o modestă răsplată pentru munca necurmată ce a depus-o bătrânul maestru mișcării șahiste de la noi”. În noul comitet de conducere al Cercului Caissa au fost aleși: Camil Seneca – președinte, Ernest Drescher – vicepreședinte, Basile Mărculescu – secretar, Marcel Sigaliy – casier, Marc Lages – censor, Jaques Rozenzwit – bibliotecar. Tot la știri interne intră și anunțul înființării pe lângă societatea sportivă Makkaby a unui cerc de șah cu 15 membri în localitatea Noua-Suliță. La secțiunea externă, e publicat clasamentul turneului internațional de la Moscova (1. Bogoliubov 15,5; 2. Lasker 14; 3. Capablanca 13,5), anunțul victoriei lui Colle în fața lui Koltanovski contând pentru titlul de campion al Belgiei, anunțul victoriei Ungariei în fața Austriei cu scorul de 18 – 12.
Un alt articol din revistă anunță „primul congres al Federației române de Șah”, programat la București, pe 1 și 2 martie 1926. Din ordinea de zi anunțată se poate reține alegerea viitoarei conduceri, darea de seamă financiară, un raport al lui Ion Gudju intitulat „România față de mișcarea șahistă internațională”, stabilirea datelor și locațiilor campionatelor naționale din anii 1926 și 1927. Anunțul este semnat de ing. Ștefan Ionescu, președintele cercului de șah „Sfatul Negustoresc”. Numărul se încheie cu un apel către abonați de a-și înnoi subscripția ținând cont de „urcarea tarifului poștal” care înseamnă „o taxă suplimentară de șase lei pentru fiecare număr”.
_______________
Ilustrații: stere.ro
[1] Lasker arată cum cei doi cai nu îl scapă din urmărire pe regele negru: 1. Cg4 Re7 (la 1… Rg6 urmează 2. Ce5+ și negrul e forțat la 2… Rf6) 2. Cf5 Rd7 3. Ce5 Rc8 4. Ce7 Rb8 5. Cd7 Ra7 6. Cc8 Ra6 7. Cb8 Rb5 8. Ca7 Rb4 9. Ca6 Rc3 10. Cb5 Rd3 11. Cb4 Re2 12. Cc3 Rf2 13. Cd3 Rg3 14. Ce4 Rg4 15. Ce5 Rf5 16. Cg3 Rf6 și ciclul se reia cu 17. Cg4+, negrul fiind forțat să accepte remiza.
