De la spectrul dispariției la dublarea frecvenței. Revista anunță în ultimul său număr din 1925 că începând cu anul următor, frecvența apariției va fi bilunară. „Odată cu venirea anului 1926 aducem la cunoștința abonaților noștri că Revista de Șah va apare de două ori pe lună, la 1 și 15 ale fiecărei luni”, se arată pe coperta II a revistei. Nu este clar dacă redacția a ajuns să dispună de mai mulți bani, în urma apelurilor repetate din octombrie și noiembrie, sau e vorba de o nouă strategie a redactorului său Anatole Ianovcic de atragere de noi fonduri, mai consistente acum, dat fiind că noile abonamente sunt pentru două reviste pe lună în loc de una. Redacția nu specifică dacă va menține numărul de 24 de pagini de până acum. Cert e că în 1925, costul de lansare al unui abonament a fost de 160 de lei pe opt luni, ceea ce înseamnă 20 de lei revista cu abonament. În 1926, la 24 de apariții, costul abonamentului este de 250 de lei, ceea ce corespunde cu puțin peste zece lei un număr. Aparent, redacția mizează pe majorarea vânzărilor, care ar putea susține apoi majorarea costurilor pentru un număr dublu de apariții.
Dar nici ceea ce semnalam cu privire la numărul precedent – majorarea ponderii partidelor în economia revistei – nu se mai păstrează în decembrie. Treisprezece pagini, ceea ce înseamnă mai mult de jumătate din ediție, sunt din nou consacrate studiilor și problemelor. În plus, e publicat și un articol de fond de specialitate, consacrat tot problemisticii. Cine are răbdare să îl citească găsește și câteva referiri interesante la „condiția generală” a problemistului. „Autorul problemelor de șah, dacă posedă talentul și simțirea artistică, simtă aceiaș desfătare a creerei ca și un compozitor, artist sau poet. Dumnezeu este și în mare și în mic. Macrocosmul se diferă de microcosmul numai cu scară. Sistemul solar și sistemul molecular exprimă aceiaș ideie. Dante și Lloyd, Schakespeare și Palkoska ar putea să găsească cugetările comune, dacă ar fi posibilă între ei o convorbire despre crearea artistică. Problema de șah e un sonet în lumea șahului, și cunoaștem că ‘Dante sever nu desprețuia pe sonet… jocul lui adoră autorul lui Macbet’”, scrie editorialistul Constantin G. Gavrilov, un problemist născut în Rusia țaristă, dar stabilit acum, după cum semnează, în Vâlcov, județul Ismail[1]. Constantin Gavrilov este o voce respectată în domeniu; Revista de Șah îi publică lucrările, iar compozitorul Rafael Cofman din orașul Ismail îi dedică un studiu, publicat de asemenea de revistă.
Secțiunea de partide publicate are șapte pagini. Aici apar: R. Calapso – M. Szigeti, Bologna, 22 septembrie 1925, cu comentarii preluate din „L‘Italia Scaccistica”, 0,5 – 0,5; J.R. Capablanca – Dr. E. Lasker, Moscova, 10 noiembrie 1925, 0,5 – 0,5; E.D. Bogoliubov – E. Grunfeld, Moscova, 10 noiembrie 1925, 1 – 0; F.J. Duz-Chotimirskki – Frank Marshall, Moscova, 13 noiembrie 1925, 0 – 1; O. Tillinger – Dr. A Delanoff, Rădăuți, 10 octombrie 1925, 0 – 1, cu note de D. Ruckenștein; Dr. G. Nagy – D.A. Przepiorka, Debreczen, 12 august 1925, 1 – 0, cu un comentariu după „Casopis Cehoslovenskych Sachistu”; Adams – C. Torre, 1924, 1 – 0.
Din „Cronica șahistă” se poate afla că turneul pentru campionatul Bucureștilor este în plină desfășurare, pe primele trei locuri în clasamentul provizoriu fiind Herland, Proca și Mendelsohn, și că la Bălți s-a organizat un cerc de șah condus de un comitet format din A. Grupp, Dobrujsky și Peisah. Revista publică și „înfrângerile de senzație” ale lui Capablanca și Lasker în cadrul turneului internațional de la Moscova, respectiv partidele Capablanca – Iljin-Genewsky[2], cu un comentariu după „Chemnitzer Tageblatt” și C. Torre – Dr. Em. Lasker. Rubrica se încheie cu o poștă a redacției, în care i se aduc mulțumiri lui Andrei Winkler din Iași, „care a contribuit pentru susținerea Revistei de Șah cu ajutorul bănesc în sumă de lei 500” și în care e menționată „o chestiune atinsă de I.G. din Botoșani în privința problemei plagiate d-lui Hertzendorf”. Din exprimare, nu este clar dacă Hertzendorf este autorul plagiatului sau este autorul plagiat, dar revista promite că pe această temă va publica un articol al lui S. Rozenfeld intitulat „Despre originalitatea problemelor de șah”.
[1] Constantin G. Gavrilov, Mat regulat în probleme de șah cu 2 mutări. Principiile școalei cehe, în „Revista de Șah” nr. 8 din decembrie 1925, p. 165.
[2] Am păstrat și aici transcrierea din revistă; numele consacrat al șahistului sovietic este Ilin-Jenevski.
