Apel pentru salvarea revistei
Redactorul Anatole Ianovcic e activ și inventiv. „Revista de Șah, făcând toate sacrificiile în numele Caissei, pentru adunarea și deșteptarea adoratorilor acestei zeițe, organizează de la începutul noului semestru o serie de concursuri și turneuri cu condițiuni de mai jos, apelând către toți cititorii săi de a se înscrie!” anunță el încă de pe prima pagină a numărului din septembrie 1925. Concursul dezlegătorilor este la a doua ediție, și e în continuare rezervat doar abonaților revistei. Noutatea constă în organizarea a trei turnee de șah prin corespondență. Primul are deschiderea „la liber”; în al doilea turneu, deschiderea în fiecare partidă este obligatoriu un gambit, „afară de Gambitul Damei”; în al treilea turneu se joacă doar „Deschiderea lui Alechin”. Organizatorul impune apoi condiția ca la primul și al doilea turneu să fie șapte jucători, în timp ce la al treilea să fie șase participanți. Taxa de înscriere este 100 de lei pentru turneul de „deschideri libere”, 150 de lei pentru cel de gambituri și 200 de lei pentru turneul în care se joacă „Deschiderea lui Alechin”.
Interesant este regulamentul concursurilor prin corespondență, semnat de „arbitrul Anatole Ianovcic”. La articolul 3, se arată că pentru fiecare mutare, un jucător are la dispoziție trei zile. Dacă nu primește răspuns după aceste trei zile și după un răgaz acordat poștei pentru transmiterea plicului, jucătorul îl mai înștiințează încă o dată pe adversar de mutarea sa. Dacă nici acum nu răspunde, arbitrul intervine, și dacă nici acum adversarul nu reacționează, acesta este retras din turneu. Regulile șahului prin corespondență par să fi rămas neschimbate de atunci și până când acest mod de a juca șah a fost invalidat de apariția computerelor. În partidele prin corespondență jucate până spre sfârșitul secolului XX, formula consacrată era: „La mutarea dumneavoastră 14. De2 – e5, răspund 14… Ca5 – c6” (am exemplificat la întâmplare). La fel e și în regulamentul lui Ianovcic: „Fiecare jucător afară de mutarea sa comunică adversarului și mutarea lui ultimă, la care răspunde. Se admite propunerea variantelor, însă primirea lor în întregime nu este obligătoară.” O variantă propusă ar putea fi, în exemplul nostru, precum urmează: „La mutarea dumneavoastră 14. De2 – e5, răspund 14… Ca5 – c6. Dacă jucați 15. De5 – g3, atunci joc 15… 0 – 0”. Rolul variantelor propuse este de a accelera partida, la un singur schimb de scrisori, partida avansând cu două sau mai multe mutări, nu doar cu una. „Pentru acoperirea cheltuelilor redacției se va reține câte 50 lei din sumele totale provenite din taxele de înscriere pentru fiecare turneu, iar restul va fi împărțit între învingători ca premii (…)”, arată, transparent, arbitrul Ianovcic.
Revista reintră apoi în cadența sa obișnuită, cu paginile de studii și probleme cunoscute. În clasamentul general al dezlegătorilor, publicat la pagina 110, conduce I. Gross din Botoșani (cu 130 de puncte), urmat de V. Cramarciuc (Soroca, 129 de puncte), V. Buharin (Pârlița, 128), și V. Ianovcic (Soroca), A. Samsonov (Soroca) și N. Terziev (Praga), fiecare cu câte 127 de puncte. Este neclar dacă, admițând că inițiala e greșită, V. Ianovcic din Soroca este chiar redactorul revistei Anatole Ianovcic, dar ar fi neobișnuit ca organizatorul concursului să fie și participant la el. Mai degrabă poate fi vorba de un alt Ianovcic, dar nu din Soroca, cum incorect indică clasamentul, ci din Chișinău. Posibilitatea e întărită de faptul că în numărul următor al revistei, cel din octombrie, este menționat V. F. Ianovcic din Chișinău drept unul dintre cei înscriși în turneul cu deschideri „libere” organizat de A. Ianovcic din Soroca. Prezumția mea la acest moment este că în acest an, 1925, activau în șahul basarabean și românesc doi Ianovcic, probabil frați ținând cont de patronimul comun „F” (de la Feliksovici), prezent în numele amândurora, Anatole la Soroca, iar Vladimir la Chișinău.
La secțiunea de partide de concurs, apar: Spielmann – Reti, Baden-Baden, 1925, cu comentariul lui Edgar Colle; Dr. Kahane – Locot. Făgărășanu, Campionatul Bucovinei, Cernăuți, 1925 – Premiul 1 de frumusețe al turneului, cu comentariul lui R. Freitag; Mihailescu – Weisselberger, Campionatul Bucovinei, Cernăuți, 1925 – Premiul 2 de frumusețe al turneului; Dr. Kahane – R. Freitag, Campionatul Bucovinei, Cernăuți, 1925 – Premiul 3 de frumusețe al turneului; Dr. Nargang – R. Freitag, Campionatul Bucovinei, Cernăuți, 1925 – Premiul 4 de frumusețe al turneului.
Din „Cronica șahistă” aflăm că Anatole Ianovcic este stabilit la Soroca cel puțin din anul 1920, când a câștigat pentru prima oară campionatul orașului la șah. Dar anul acesta, la turneul care a avut loc între 25 iulie și 10 august, „un tânăr talentat D-l Vladimir Cramarciuc a reușit să capătă campionatul pentru anul curent (cu 12,5 puncte din 14), rămânând că D-l Ianovcic ocupă locul al doilea”. Cu noul campion ne-am întâlnit mai sus, în clasamentul dezlegătorilor. Dar disputa la vârf în surprinzător de vioaia viață șahistă din Soroca anului 1925 se cere tranșată. „În prezent după provocarea făcută de D-l A. Ianovcic, între dânsu și D-l Vl. Cramarciuc se joacă un match din 10 partide”, mai arată notița.
Alte știri consemnate în această ediție: victoria lui E. Bogoliubov în turneul de la Breslau din Germania, victoria lui Samisch în campionatului orașului Berlin, a lui P. Johner în campionatul Elveției, a domnișoarei Schwartzmann în campionatul feminin al Franței și a lui M. Walter în campionatul Bratislavei. Într-o notă umoristică, este reprodusă o scrisoare de la un cititor al revistei: „(…) ce durere și chiar revoltă am simțit, văzând în No. 2 și No. 3 probleme cu mat invers, atât contradictoare și naturei și rațiunii. Eu ca un adorator al acestui joc regal – în sensul curat și adevărat – protestez împotriva acestei decadențe. (…) Sensul, esența și scopul ori-cărei lupte este succesul și biruința cu propriile noastre mijloace, care suntem obligați a le întrebuința numai în acest scop; contrarul este pur și simplu trădarea. La șah – acelaș lucru cât în partide, atât în probleme și în studii. Mat invers răstoarnă totul ce este natural, rațional și moral. Alb silește pe Negru să-i facă mat! Aceasta înseamnă că eu mă silesc ca inamicul să mă învingă!! Ce vom zice de vre-o persoană cu așa mentalitate?” a scris cititorul revoltat.
Răspunsul a venit în numărul următor al revistei, din octombrie 1925, din partea lui Aurel Lernovici, secretarul cercului de șah din Iași. „Am văzut în multe reviste străine că se publică multe maturi inverse de autori renumiți”, începe domnul Lernovici, și că foarte mulți dezlegători, observă el, se ocupă de astfel de probleme. După argumentul răspândirii practicii, urmează unul de tip oglindă, adică articulat chiar cu formulele adversarului. „Nu înțeleg dece (…) maturile inverse răstoarnă totul ce este natural, rațional și moral”, continuă semnatarul. „Oare probleme obicinuite – să le zicem drepte – ce-s alta decât aranjarea unei poziții, în care Albul, care trebuie să dea mat, are o sumedenie de piese și Negrul nu dispune decât de câțiva pioni sau e singur cu Regele. Asta e natural, rațional? De ce dacă aranjez o astfel de poziție, să nu aranjez și un mat invers? Unde remarcăm din contra, că Negrul are chiar mai puține piese și este silit să deie mat.”
Remarcabil la acest număr este articolul de fond, în fapt o pledoarie pentru susținerea revistei. La șase luni de la apariția publicației lunare, redacția constată că „sunt cluburi, atât în București, cât și în provincie cari (…) neglijează o inițiativă atât de frumoasă” precum Revista de Șah de la Soroca. De asemenea, sunt și destui amatori „cari oricând ar putea sacrifica câte-va sute de lei, dar până acum n’au dat semne de așa ceva”. Fără o infuzie de capital, mai arată redacția, revista riscă să nu mai apară cu regularitate.
Există însă o soluție. „Abonații sunt rugați, a îndemna și pe prieteni sau cunoscuți să facă abonamente, ca astfel dacă avem 200 de abonați, revista va apare înainte și va fi îmbogățită cu rubrici noui și interesante”, mai scrie autorul mesajului redacțional care deschide numărul din octombrie 1925. Coroborat cu bannerul apărut la finalul revistei, și reprodus mai jos, conform căruia o triplare a numărului de abonați ar fi salvatoare, deducem că la acest moment – octombrie 1925 – revista are undeva între 60 și 70 de abonați.
În acest context, descurajantă trebuie să fi fost și reacția la cele trei propuneri de turnee prin corespondență arbitrate de A. Ianovcic. La primul turneu (cu deschideri „libere”) s-au înscris doar trei jucători; la al doilea (de gambituri), s-a înscris numai unul; iar la al treilea (unde ar fi urmat să se joace doar Apărarea Alehin) nu pare să se fi înscris cineva din moment ce revista nu pomenește niciun participant.
Și în numărul din octombrie apare secțiunea de probleme și studii, care ocupă cea mai mare parte a ediției. Ulterior, în anii de după război, secțiunea va avea o pondere mult mai mică în economia revistei. Este posibil ca atractivitatea revistei scoase de A. Ianovcic să fie redusă tocmai de această pondere a problemelor și studiilor, care pot fi considerate dificile de către șahiștii obișnuiți, dar probabil că redactorul realiza la vremea respectivă această corelație.
Partide de șah reproduse în acest număr: A. Tyroler – Capit. I. Gudju, Meciul București – Timișoara, 6 iulie 1925, cu note de M. Armand (remiză); dr. N. Brody – Max Wechsler, Cercul Makkaby, Chișinău, 30 august 1925, comentariu de M. Armand (0 – 1); Rafael Cofman – K., Ismail, 6 mai 1925, cu note de R. Cofman (1 – 0); Vukovici – Dr. Vajda, Debreczen, 12 august 1925, cu comentariul lui V. Vukovici apărut în Magyar Sakkvilag (1 – 0); A. Mattison – Dr. S. Tartakover, Debreczen, 16 august 1925, comentariul lui A. Alechin din L’Echiquier (0 – 1); P. Johner – Dr. S. Tartakover, Debreczen, 24 august 1925 (0 – 1). Apare și o nouă rubrică, „Din teorie”, care în această ediție prezintă subtitlul: „Asupra unei variante în partida Franceză”, sursa citată fiind revista poloneză „Pravo Lidu”, 1924.
Dintre știrile consemnate la „Cronica șahistă” menționez anunțarea banchetului de la Cercul de Șah din Iași din 23 octombrie 1925, „club cu 50 de membri”, condus de „ilustrul literat și academician M. Sadoveanu”. Luna următoare, va avea loc campionatul orașului, „turneu care va fi serios organizat, socotindu-se limita de timp cu ceasornicele duble, care vor fi comandate din Viena”, se mai arată în notiță. Aflăm și rezultatul meciului de la Soroca, anunțat luna trecută, dintre Vl. Cramarciuc și A.F. Ianovcic. A câștigat primul, cu patru victorii, trei înfrângeri și trei remize. Un turneu desfășurat la Bălți a fost adjudecat de A. Iavelberg, cu 21,5 puncte, urmat de M. Dobrusky (20,5) și I. Peisah (19,5). Și rubrica de știri externe este consistentă, cu opt notițe despre turnee și congrese șahiste din Ungaria, Cehoslovacia, Rusia, Anglia, Norvegia, Belgia și Franța.
