Din istoria „Revistei Române de Șah”, 1925 – 1940 (III)
„Un triumf strălucit al lui Alechin”
Numărul doi al „Revistei de Șah” se deschide cu comentariul lui Edgar Colle despre turneul de la Baden-Baden, Germania, desfășurat între 15 aprilie și 14 mai 1925. Turneul a fost câștigat categoric de Alexander Alehin, cu 16 puncte din 20 posibile, după cum se poate constata din clasamentul publicat la pagina 46 (ediția continuă numărătoarea paginilor de unde rămăsese numărul precedent, astfel că prima pagină a numărului doi este numerotată 25). Colle a fost un șahist belgian, stins din viață prematur, la vârsta de 34 de ani, și s-a numărat printre participanții concursului de la Baden-Baden desfășurat în „organizația și direcția D-r Tarrasch”. Faptul că revista a beneficiat de un editorial la cald asupra turneului abia încheiat, de la unul dintre participanți, arată legăturile extinse ale redactorului publicației Anatole F. Ianovcic cu lumea șahului internațional. Este posibil ca revista să nu fi avut exclusivitate asupra comentariului, dar acest fapt nu diminuează din reușita publicării lui în România.
„În general victoria lui Alechin poate să rezume întreg turneu, deorice complect meritată, ea a fost atât decisivă, atât complectă, ași spune, atât de brutală, că ea exclude toate alte considerațiuni la care un turneu internațional poate să dea loc”, a scris Colle. „(…) triumful acesta, care după avizul general, atinge o importanță mult mai mare ca cea obținută de D-r Lasker la New-York, a fost repurtat de simpaticul reprezentant francez cu o ușurințe nespuse, sdrobitoare: în fiecare zi am putut să-l observ pe Alechin de aproape am urmărit toate partidele sale, și pot să asigur că marele campion n’a fost niciodată în dificultate”, a continuat Edgar Colle. El l-a citat pe „marele maestru al Daniei A. Niemzovisch” (este vorba de Aaron Nimzowitsch, cunoscut teoretician și jucător de șah), care i-a declarat că a fost „un turneu fără luptă”, Alehin fiind „primul deja înainte de început”. Se impune acum, concluzionează Colle, un meci Alehin – Capablanca, cubanezul fiind, în rândul șahiștilor de frunte, „singurul de rangul lui Alechin”.
În privința altor participanți, Edgar Colle îi menționează pe Akiba Rubinstein, locul II, cu 14,5 puncte (care „rămâne un mare jucător pe care l’am știut înainte de război”), Friedrich Samisch, locul III, cu 13,5 puncte (aflat la „primul mare succes în cariera sa, (…) poate să aspire în viitorul apropiat la victoriile mai strălucite”), Efim Bogoliubov, locul IV, cu 13 puncte („a avut un debut foarte nenorocit pierzând două partide câștigate contra lui Samisch și Rabinovici”) și Frank Marshall („aproape n’a fost la locul său”), cu 12,5 puncte, locul V, la egalitate cu Savielli Tartakower.
Ediția cu numărul doi trece apoi la problemistică, publicând diagramele 25 – 50 de mat în două sau trei mutări. Sunt propuse și patru poziții de mat invers („Albul silește pe Negru să-i facă mat Albului”). La pagina 34 sunt patru studii de șah, numerotate 6, 7, 8 și 9.
Paginile 35 – 42 sunt rezervate partidelor jucate la Baden-Baden. Sunt reproduse partidele J. V. te Kolste – Niemzowitsch (cu note de J. Mieses din „Berliner Tageblatt”), A. Alechin – F. Marshall (din „Deutsche Wochenschach”), R. Reti – F. Samisch (cu note de F. Samisch din „Kagans Neueste Schachnachrichten”), F. Samisch – C. Torre (cu note de J. Mieses din „Vossische Zeitung”), C. Torre – A. Alechin (preluare din „Deutsche Wochenschach”). Redacția revistei românești este bine informată, abonată fiind, după cum se poate presupune, la publicații de specialitate din străinătate. Partidele dintre maeștrii vremii sunt publicate în presă și ajung să circule destul de repede în mediile șahiste europene.
Ultimele șase pagini ale revistei sunt consacrate „Noutăților”. Sunt menționate două simultane susținute de maeștrii români L. Lowenton și George Davidescu la Cercul de Șah „Caissa”, respectiv la Cercul de Șah „Camera de Comerț”, ambele din București. Primul a jucat la 50 de mese, dintre care două a l’aveugle (+24, -13, =13), celălalt la 57 de mese (+42, -9, =6).
„Cu ocazia sărbătoarei Rusaliilor”, Cercul de Șah „Sfatul Negustoresc” a înfruntat la cinci mese o reprezentativă a Timișoarei, oraș cu o tradiție șahistă solidă. Revista menționează doar patru jucători ai clubului bucureștean: S. Herland, „campionul cercului Sfatul Negustoresc”, Mendelsohn, inginer L. Lowenton și profesor Hoerath. În echipa bănățeană au jucat: „D. Tiroler, un jucător eminent care a luat parte la diferite turneuri în străinătate”, Schlarko, Marton, Erdely și Snitzer. A câștigat Timișoara cu scorul de 7 la 3.
Tot de Rusalii, dar de cele catolice, specifică revista, s-au înfruntat la Viena echipe de șah din câteva mari orașe central-europene: Viena, Praga, Budapesta și Berlin (aceasta e și ordinea în clasamentul final). Este publicată și o partidă din acest meci, cea dintre E. Post (Berlin) și Dr. Vajda (Budapesta). Pe pagina 46 e publicată, cum am menționat, „tabela” clasamentului final. O altă „tabelă” este cea a turneului de la Marienbad (21 mai – 8 iunie 1925), câștigat la egalitate de „d-nii Niemzovici și Rubinstein”. Și de la acest turneu este reprodusă și comentată o partidă, și anume cea dintre D. Janovsky și F. Samisch.
