Volumul de proză scurtă „Șahiștii” a fost lansat și la Brașov, la Târgul de Carte Gaudeamus – Radio România. Târgul a fost organizat în centrul orașului, în Piața Sfatului, și s-a bucurat de o afluență însemnată din partea brașovenilor, dar și a turiștilor aflați în oraș în aceste zile.
Autorului volumului, Ionuț Iamandi, redactorul-șef al revistei noastre, i-a revenit sarcina de a deschide prezentările de carte din ziua de vineri, 27 august 2021.
El a încercat să argumenteze că volumul pe care l-a semnat este aparte atât din punct de vedere (tipo)grafic, cât și din cel al conținutului. La primul capitol, Ionuț Iamandi a menționat aspectul general al cărții și ilustrațiile artistului plastic Adela Silvan, în vreme ce în privința povestirilor, s-a referit la cele care au ca temă atracția pe care dictatorii o manifestă de multe ori față de șah. Autorul a spus că dictatori din toate timpurile – de dreapta, dar mai ales din zona ideologiilor totalitare de stânga – se prezentau ca fiind jucători de șah de forță, vrând astfel să își afirme indirect calitățile intelectuale și militare. Ca exemple, el a dat povestirea Café Central, în care Hitler și Stalin joacă o partidă de șah în Viena începutului de secol 20, și povestirea Cel mai înalt pitic din țară, în care personajul principal, un dictator sud-american din tradiția consacrată de Gabriel Garcia Márquez, privește lumea aproape exclusiv prin prisma șahului, din care face o obsesie. În acest context, Ionuț Iamandi a relatat ceea ce i-a spus marele maestru Florin Gheorghiu, care a avut ocazia să poată aprecia puterea de joc a unor lideri comuniști precum Nicolae Ceaușescu, Janos Kádár și Fidel Castro. Mai jos, în filmarea realizată de directorul editurii Eikon la care cartea „Șahiștii” a fost publicată, Ionuț Iamandi povestește ce i-a comunicat Florin Gheorghiu în această privință.
Autorul a mai susținut că „Șahiștii” este o carte unicat în literatura română și universală, fiind primul volum de proză scurtă inspirat din lumea șahului. El a spus că există romane și nuvele inspirate din șah, cum ar fi „Apărarea Lujin” de Vladimir Nabokov sau „Jucătorul de șah” de Stefan Zweig, dar că o colecție de povestiri dedicată exclusiv șahului reprezintă o premieră literară. Prezent la lansare, scriitorul Vianu Mureșan a spus că una dintre cele mai puternice impresii pe care i-a produs-o o realizare artistică inspirată din șah i-a rămas după vizionarea filmului „A șaptea pecetă” (1957; regia: Ingmar Bergman) în care eroul principal, un cavaler cruciat, joacă o partidă de șah cu moartea. „O pledoarie pentru ideea că lumea nu e guvernată integral de bunăvoința și de bunele intenții divine”, a spus el.
La finalul intervenției sale, Ionuț Iamandi a citit un fragment din volumul „Șahiștii. Povestiri”, fragment selectat din povestirea Cel mai înalt pitic din țară pe care îl reluăm și noi în continuare.
Pe Fernando Akiba îl apuca brusc cheful de șah și atunci, dacă nu își indica el singur adversarul, trebuia să i se găsească rapid un partener de joc. Fernando Akiba spunea că el e ca un poet care scrie în mișcări de șah: când îl apucă inspirația, trebuie să și-o exprime neîntârziat. Maeștrii de profesie erau excluși tacit din rândul adversarilor săi; până ce și el își dădea seama că nu are cum să-i bată. Dar își găsea o consolare în ceea ce el descria ca fiind genialitatea lui naturală; maeștrii, spunea el, erau făcuți, nu născuți. Numai el era născut șahist, cu un talent neșlefuit, în stare să vadă șah și în cele mai profane lucruri. Da, ca rezultate, Fernando Akiba era ca un pitic amator față de maeștrii oficiali; dar pe de altă parte, el era, desigur – și asta recunoștea toată lumea, cu el în frunte – cel mai înalt pitic șahist din țară și foarte probabil și de pe întregul continent.
Și într-adevăr, îi bătea pe toți amatorii din Amazonia. I se năzărea mai ales pe cei suspectați de acțiuni politice subversive, care erau aduși la palat în lanțuri, și pe care îi plăcea să îi studieze și din alte puncte de vedere, nu numai din cel al șahului. Partidele cu ei erau asistate de câte un maestru, plasat undeva sus, într-un balcon sub care se aflau cei doi jucători. În timpul confruntării, deținutul era legat nu doar cu lanțuri la picioare, ci și cu sfori la mâini. Dacă voia să facă o mutare ireverențioasă la adresa lui Fernando Akiba, era imediat tras de sfoară de maestru așa încât să nu o poată efectua. Dar dacă vreunul era destul de priceput să îl lase pe Fernando Akiba să îl facă mat într-un mod cât de cât spectaculos, putea primi o răsplată: de pildă, i se băga în celulă un pat de scânduri. Odată, un deținut a fost făcut mat după ce Fernando Akiba a sacrificat un nebun pe h7. Pentru așa ceva, el a primit și o pătură.
Următoarea lansare a volumului „Șahiștii. Povestiri” va fi în orașul natal al autorului, la Galați, la o dată pe care o vom anunța din vreme.
Cartea „Șahiștii” poate fi cumpărată din librării sau poate fi comandată pe site-ul editurii Eikon.
