Sunt, pe de o parte, negaţioniştii. Pe ei, argumentele nu îi clintesc. Cu iraţionalul nu te poţi pune, nu îl poţi convinge. Ca alternativă, ai putea cel mult să le arăţi cartea lui Arturo Benvenuti, care a adunat timp de patru decenii peste două sute cincizeci de desene făcute în lagărele de exterminare naziste. Marea lor majoritate sunt ale deţinuţilor, doar câteva ale militarilor aliaţi care au ajuns să vadă şi ei grozăviile când au eliberat lagărele. Toate vorbesc fără cuvinte despre ceea ce s-a întâmplat acolo. Nu mai e nevoie să le vorbeşti şi tu negaţioniştilor. Le arăţi – şi atât. Sunt indescriptibile, sunt pe mintea iraţionalului.
Pe de altă parte, sunt cei ce spun că trebuie să vorbim despre Auschwitz pentru ca istoria să nu se mai repete; să învăţăm din ea, pentru ca o astfel de tragedie incomensurabilă să nu mai aibă loc. Germanii au astăzi şi un nume pentru acest proces: Aufarbeitung, rememorarea constantă pentru o înţelegere din ce în ce mai aprofundată a trecutului nazist.
Dar acest mod de a pune problema se bazează pe o premisă neverificată încă: dacă oamenii ar fi conştienţi şi conştientizaţi, atunci nu ar mai alege să mai facă ce au făcut. Dar întrebarea e: chiar nu ar face chiar şi în această situaţie? Dacă de fapt Auschwitz ne-a arătat adevărata noastră faţă? Dacă oamenii sunt în esenţă astfel? Dacă furnalul de la Auschwitz e locul unde converge existenţa? Tot ce pot face e să sper că nu e aşa.
Omule, da, tu, tu ai fost capabil de aşa ceva, civilizaţia cu care te împăunezi e o spoială, o aparenţă de care, atunci când un fals profet te dezbracă, rămâi gol, aşa cum eşti, un monstru, cel mai crud animal.
(Primo Levi, în prefaţa cărţii lui Benvenuti)
_____________________
Arturo Benvenuti, Imprisoned, Skyhorse Publishing, New York, 2016, 272 de pagini, 276 de ilustraţii, cartonată, format 20 x 28 centimetri.
Foto: Xawery Dunikowski: Prizonier zăcând, 1943-44. Născut în Polonia în 1875, Xawery Dunikowski a fost deţinut la Oswiecim (denumirea poloneză pentru Auschwitz). Imaginea e reprodusă de la cea de-a şaizeci şi doua pagină a cărţii lui Arturo Benvenuti.
