Debuturi în presă

Am debutat în presă cu articolul ,,Pianul de sticlă”, într-un ziar școală în anul 1974. Următorul debut a fost la Agenția Națională de Presă AGERPRES cu o știre economică. A mai fost primul pas în presa națională pe hârtie, la un cotidian al tineretului. Țin minte și acum senzația incredibilă a aerului care se mișca lângă imensa rotativă unde se imprimau sute de exemplare ce multiplicau plăsmuirile mele în cuvinte.
Cele mai recente debuturi au fost la o publicație din Breaza și la… Ziarul Prahova.
Așa am ajuns în anul de grație și dizgrație 2020. Grație deoarece au apărut două albume de pictură cu semnătura mea, dizgrație de la povara națională și planetară a pandemiei. Prahovenii, românii în general, trăiesc spaima virusului pe care nu vreau să îl numesc.
Revin la alte debuturi. La Radio România Actualități, la Televiziunea Română, la revista Privirea condusă de Mihai Tatulici. Între timp au mai fost și alte debuturi la mai multe publicații săptămânale unde am scris, cu precădere, despre pictură și tot universul său. Cronici multe de expoziții, interviuri cu pictori, note de călătorie în muzeele din București, din țară și de peste hotare.
M-am legat sufletește de arta armoniilor cromatice, plecând de la o realitate a copilăriei mele. Mama, Adriana Bunescu, a pictat mult, iar casa noastră era plină de tablouri, albume. Culorile de ulei și diluanții dădeau un miros specific locului unde se plăsmuiau visele care apoi erau înrămate.
Știu că a fost și o expoziție la o casă de cultură din București. Au fost tipărite invitații pentru acel vernisaj memorabil. Iar mama a avut niște cărți de vizită pe care erau scrise numele, prenumele, apoi cuvântul magic pictor.
În Ziarul Prahova am debutat în 2019 cu niște texte legate de câte un eveniment.
Dar la debutul ca editorialist la Ziarul Prahova am avut emoții mari, ca acum peste patru decenii. Am întrebat cu o zi înainte la chioșcuri de difuzare a presei la ce oră vin cotidianele. M-am sculat a doua zi cu noaptea în cap. Era întuneric, frig și pustiu pe străzi. La primul chioșc… nu au venit. Merg prin noaptea rece. Toate luminile sunt stinse cu o singură excepție. La Căminul de bătrâni de lângă Primăria Breaza. Nici lângă Parcul Central nu au venit ziarele. Ce mă fac? Merg la ultimul chioșc de lângă piață. Acolo daaaa! Sunt paginile miraculoase cu miros de cerneală tipografică. Încep să citesc despre grădinarul stelelor…Când termin editorialul, ridic privirea. Afară era lumină și strada animată de trecători. Buni zori! Acest salut îmi amintește că a mai fost un debut la prima agenție privată de presă din Românie, AM Press care îl are și acum în frunte pe Lucian Avramescu. Cel care salută cititorii Ziarului Prahova în mod unic:,,Buni zori!” Cel de la care am învățat și eu mai mult decât o formă de a da binețe dimineața.
E un poet aparte care scrie așa: ,,O urare de buni zori/De la îngeri zburări/ Pentru oameni umblători/ Cu aripi la subsuori”.
Aristotel Bunescu – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România