Înainte de 1989, era un singur tip de magazin de la care puteai cumpăra, de-a valma, pâine, covrigi, saleuri, batoane sau grisine. Nu țin minte să se fi vândut la „Pîine”, cum se scria atunci, plăcinte de fructe sau cu brânză. Singurele puncte separate de desfacere a produselor pe bază de făină erau, dacă nu mă înșel, gogoșeriile. Acolo, un bulgăre de aluat era băgat în ulei încins, făcea în burtă o bulă de aer și era dat așa proaspăt ieșit din baie printr-o plajă de zahăr pudră. Separat, erau cofetăriile cu terase, unde se vindeau prăjituri și sucuri.
După 1989, magazinele de „Pîine” s-au scindat. Unele au devenit „Pâine” – și cu pâinea au rămas. Altele s-au numit „Plăcintării”, „Simigerii”, „Patiserii”, în funcție de specializare. Au venit și francizele de mare succes, care au combinat dulcele cu săratul și congelatul cu proaspăt-coptul. Cine voia, putea să își ia „un snack” pentru drum și din drum. „Pâinea” s-a cam retras prin hipermarketuri sau pe rafturile magazinelor care vindeau și alte produse, alimentare și nu numai.
Văd însă că acum am pășit în cea de-a doua etapă de diversificare a ofertelor de gustări de la colțul străzii. Și nu mă refer la deja clasicele „șaormerii”, arabe, turcești sau autohtone, și nici la „rotiserii”. Un drum recent prin centrul Bucureștiului, unde ajung de vreun an mult mai rar din motive pe care le bănuiți lesne, mi-a scos în cale niște magazine la care nu m-aș fi gândit. De la franzela din clasicul chioșc de pâine, oferta stradală a ajuns acum la feluri de mâncare sau de desert pe care le credeam incluse doar în meniurile restaurantelor, și nici acolo întotdeauna. Astfel, forțând pe alocuri limba română cu un iz oriental discret (prin sufixul -rie), am dat mai întâi de o „Ciorbărie”. De aici, în loc de covrigul de altădată, poți lua o… ciorbă. Mai încolo, am văzut o „Clătitărie”. Pe filieră franceză probabil, și clătita a ajuns un fel de fast-food, cu prezentare diversă, în funcție de umplutură: de dulceață, de ciocolată, de înghețată, chiar și „cu de toate”, ca la șaorma, unde intră cărnuri sau brânzeturi. Dar culmea noutății în acest domeniu a fost „Chiftelăria” unde se vând… chiftele de toate felurile, marinate sau nu, de porc, de pui, de curcan sau chiar perișoare de borș.
În fața acestei diversități de nișe culinare stradale, nu-mi rămâne decât să mă întreb ce urmează. „Supării”? „Mămăligării”? „Sarmalerii”? S-ar putea să nu aștept prea mult.
