Profesorul Andrei Cornea a declarat la emisiunea „Raftul Atenei” că în cadrul unei culturi precum cea română, clasicii au nevoie de traduceri noi „la fiecare 50 de ani”. „De clasici nu ne putem despărți”, a spus el, astfel că pentru a fi în ton cu evoluția limbii și a mentalităților, este nevoie și de o „actualizare periodică” a traducerilor.
Andrei Cornea, în calitate de traducător, editura Humanitas și fundația „Republica Literelor” și-au anunțat intenția de a prezenta publicului românesc o nouă versiune, integrală, în șase volume, a Dialogurilor lui Platon. Primul volum al proiectului a apărut la începutul anului 2021, cuprinzând așa-numitele dialoguri aporetice ale lui Platon: Apărarea lui Socrate, Criton, Eutyphron, Charmides, Alcibiade I, Ion, Hippias I, Hippias II, Protagoras, Laches, Theages și Lysis.
Andrei Cornea a explicat în cadrul emisiunii că edițiile existente ale versiunilor românești ale Dialogurilor lui Platon sunt fie incomplete, fie lipsite de un aparat critic satisfăcător, fie ușor „înfrumusețate”, divagând astfel de la sensul de bază al textului. „Platon este un mare autor literar, este unul dintre cei mai mari scriitori, în primul rând, ai lumii noastre. Prin urmare, nu e nevoie de a-i face textul mai frumos decât este el deja construit de autor”, a spus Andrei Cornea.
În volumul menționat, Andrei Cornea a însoțit traducerea cu note, cu o introducere generală și cu câte o introducere la fiecare dialog. În Introducerea generală, intitulată „Cum a fost citit Platon”, Andrei Cornea a scris că „premisa mea este că Platon a rămas toată viața un socratic, în sensul că felul de a trăi și de a muri al lui Socrate a fost pentru el o experiență covârșitoare și totală. Această experiență a produs ceea ce numesc nucleul originar al platonismului. Nucleul originar, așadar, nu-i altceva decât întrebarea: Cum a fost posibil cineva ca Socrate, ceea ce înseamnă: care este esența existenței sale și a relației sale cu semenii și cu Cetatea?” În cadrul emisiunii „Raftul Atenei”, Andrei Cornea a explicat că prin această exegeză, el propune „o viziune dinamică asupra platonismului”.
„Știm că Socrate a refuzat să evadeze după condamnarea la moarte; paznicii lui fuseseră deja mituiți și îl așteptau să plece, după cum am aflat din dialogul Criton. Socrate însă refuză. De ce a procedat astfel? Înseamnă că pentru Socrate, moartea nu e o tragedie; ba chiar nu e ceva rău; ba chiar e ceva bun. Cum poate fi moartea ceva bun, se putea întreba Platon. Nu poate fi astfel decât dacă moartea de fapt nu există, dacă sufletul continuă să trăiască după ceea ce noi numim moarte. Sufletul continuă să trăiască, el pleacă undeva, unde își va îndeplini menirea. Dar dacă acceptăm că sufletul are o existență dincolo de trup, ni se deschid o mulțime de noi perspective. De pildă, de unde avem cunoștințele pe care le avem? Poate le avem exact de-acolo, din acea lume cu care intrăm în contact prin moarte. Și în acest fel ajungem la doctrina imortalității sufletului, doctrina transcendenței, doctrina formelor inteligibile, și așa mai departe. Deci iată cum, din aproape în aproape, apare filosofia lui Platon. Iată cum, în acest fel, problema vieții și morții lui Socrate te conduce la această viziune asupra platonismului”, a dezvoltat profesorul bucureștean viziunea sa asupra genezei filosofiei platoniciene.
Video/ Emisiunea „Raftul Atenei”, 4 martie 2021. Invitat: Andrei Cornea
Din declarațiile profesorului Andrei Cornea în emisiunea „Raftul Atenei” din 4 martie 2021
- De ce Platon? Pentru că vechile ediții sunt epuizate și rareori se mai găsesc prin anticariate; iar noile republicări ale unor traduceri interbelice sunt improvizate. De asemenea, nu se găsesc versiuni românești explicate și adnotate ale Dialogurilor lui Platon.
- Ediția Creția – Noica reprezintă o versiune foarte frumoasă a scrierilor lui Platon, într-o limbă românească uneori admirabilă – însă totodată poate prea admirabilă, cu o tendință în unele cazuri de a înfrumuseța textul, lucru de care Platon nu are deloc nevoie. Motivul principal nu este însă acesta, ci lipsa de unitate a ediției Creția – Noica, dar și caracterul ei incomplet. În această ediție lipsește cel mai mare dialog, cea mai mare operă a lui Platon, Legile; lipsesc Scrisorile, lipsește Banchetul.
- Limba greacă vorbită de Platon – atica obișnuită, un pic stilizată, limba conversației – avea o mare bogăție dialectală; dacă ar fi dorit, Platon s-ar fi putut exprima și într-o limbă arhaizantă, căci avea mijloacele necesare. Dar în general nu a făcut-o; atunci de ce astăzi l-am traduce folosind expresii sau cuvinte vechi, „neaoșisme”?! Nu sunt adeptul unui astfel de stil de traducere. În plus, și în limba română s-au produs mari schimbări, mai ales după 1990. Dacă traduci cu fraze lungi și foarte complicate, cum se întâlnesc în Dialoguri, riscul e să pierzi din cititori.
- Platon este un mare autor literar, este unul dintre cei mai mari scriitori, în primul rând, ai lumii noastre. Prin urmare, nu e nevoie să-i faci textul mai frumos decât este el deja.
- Platon își construia dialogurile cu multă grijă, atenție, probabil urmărind efectul până în detaliu.
- În secolul V î.Hr., mai ales în a doua lui jumătate, încă de pe vremea lui Socrate, scrisul devenise principala formă de comunicare. Platon a fost un scriitor, are o operă literară considerabilă.
- Traducerea este o interpretare, este într-o anumită măsură o creație; iar textul lui Platon e încărcat de cultură și de sedimentele sutelor de traduceri din toată lumea anterioare, e inevitabil să existe mari deosebiri între traduceri.
- Istoria traducerilor din Platon face parte din istoria filosofiei.
- Noica avea o vorbă: dă-i cuiva o gramatică și un dicționar, și poate e mai bine decât să-i dai o traducere. Nu e chiar așa. Avem nevoie de traduceri, omul modern are nevoie de ele.
- Clasicul este un scriitor de care nu te poți despărți.
- În Scrisoarea a șaptea, vorbind de data aceasta în nume propriu, Platon trage concluzia că nici oligarhia, nici democrația nu sunt bune pentru conducerea cetății și că trebuie găsită o altă formulă – iar el chiar încearcă să o găsească, mergând în Sicilia și propunându-le liderilor de acolo, fără succes însă, să îi adopte ideile politice și filosofice.
- Platon nu era un democrat, asta-i clar, și nu era singurul de altminteri, obiecții aveau și Tucidide, Aristotel sau Xenofon. Platon avea îndoieli față de democrația – așa cum o vedea el – de la Atena, și nu i-a putut ierta democrației faptul că l-a condamnat la moarte pe Socrate, pe „cel mai bun și mai drept dintre oamenii din vremea respectivă”, pe un motiv îndoielnic, și anume un delict de opinie.
- Ca ordine a aparițiilor celor șase volume din această serie a Operei Integrale a lui Platon, volumul 3, Republica, îi va preceda volumului 2. Am revăzut vechea mea traducere a dialogului Republica, am schimbat Introducerea, am schimbat notele în mare măsură și – sperăm noi, eu, editura și fundația „Republica Literelor” – acest volum ar putea fi publicat în această toamnă.
- Recomand pentru cineva care vrea să citească o introducere la viața și opera lui Platon două lucrări: Paul Friedländer, Platon, Paideia, 2019 (în trei volume) și Leon Robin, Platon, Teora, 1996. Iar dintre operele propriu-zise ale lui Platon, dacă e vorba de cineva cu interese literare, poate e bine să înceapă să-l cunoască pe filosof citind Banchetul, Symposion, Hippias Maior și Apărarea (Apologia) lui Socrate.
Andrei Cornea este profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, scriitor, eseist și publicist, specialist în istoria și teoria artei, traducător în limba română al mai multor filosofi și scriitori clasici precum Platon, Aristotel, Plotin, Aristofan, Epicur. Este cunoscut publicului românesc prin comentariile sale social-politice găzduite de săptămânalele Revista 22 și Dilema Veche. Cărți publicate (selecție): De la portulan la vederea turistică: ilustratori străini și realități românești în secolele XVIII-XIX (Sport-Turism, 1977); Primitivii picturii românești moderne (Meridiane, 1980); Forme artistice și mentalități culturale în epoca romano-bizantină (Meridiane, 1984); Penumbra (Cartea Românească, 1991; reed. Polirom, 1998); Platon. Filozofie și cenzură (Humanitas, 1995); Turnirul Khazar. Împotriva relativismului postmodern (Nemira, 1997; reed. Polirom, 2003); De la Școala din Atena la Școala de la Păltiniș (Humanitas, 2004); O istorie a neființei în filozofia greacă. De la Heraclit la Damascios (Humanitas, 2010); Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertății (Humanitas, 2014); Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia (Humanitas, 2015); Amintiri din epoca lui Bibi. O post-utopie (Humanitas, 2019); Excepția. O încercare de antropologie filozofică (Humanitas, 2021).
Emisiunea „Raftul Atenei” se difuzează pe canalele online asociate revistei de cultură, șah și business „Pallas Athena”. Invitații emisiunii sunt autorii unor cărți de referință recente, din domenii precum istoria modernă, istoria ideilor, politologie, filosofie, dar pot fi și persoanele cheie în îngrijirea și apariția unor astfel de volume, traducători sau comentatori dintre cei mai avizați ai domeniilor respective. Emisiunea durează o oră și se difuzează în prima zi de joi a fiecărei luni, începând cu ora 18.00.
Ediții anterioare ale emisiunii „Raftul Atenei”:
Cristian Preda despre cartea sa de satiră politică românească;
Constantin Vică vorbind despre mentorul său, filosoful Radu Solcan;
Ion Bogdan Lefter despre piața românească a cărții în anul pandemic 2020;
Armand Goșu despre apariția în limba română a cărții „În echipa lui Stalin. Anii periculoși din politica sovietică” de Sheila Fitzpatrick.
