În întreaga lume, activiștii de mediu militează pentru o cauză nouă: protejarea elementelor naturale – râuri, lacuri sau munți – prin obținerea pentru acestea a statutului de personalitate juridică sau de entitate vie. Încadrarea lor în aceste categorii juridice le-ar acorda dreptul de a se dezvolta independent, fără a fi afectate de activitățile umane.
Au aceste acțiuni doar o valoare simbolică sau pot ele genera schimbări durabile în domeniul politicilor de protejare a mediului înconjurător? Această întrebare deschide articolul „Should rivers have the same rights as people?”, publicat în The Observer la sfârșitul lunii iulie.
Un context favorabil
În ultimii 15 ani, scrie The Observer, politicile de mediu ale mai multor țări au reflectat o schimbare importantă de atitudine în privința protejării și conservării naturii. Ecuadorul a inclus drepturile naturii în constituția sa din 2008, iar Bolivia, Mexicul și Columbia au creat și ele mecanismele legale de protejare a naturii. Noua Zeelandă, Australia și Bangladesh fac și ele demersuri în acest sens, în timp ce, în Statele Unite ale Americii locuitorii orașului Toledo au reușit să obțină drepturi pentru Lacul Erie, unul dintre cele cinci mari lacuri din America de Nord. Mai recent, la începutul lui 2021, a avut loc o premieră pentru sistemul juridic canadian – autoritățile din Quebec au acordat râului Magpie nouă drepturi legale, printre care se numără dreptul de a curge nestingherit, dreptul de a fi ferit de poluare și dreptul de a da în judecată.
Mișcarea care militează pentru acordarea de drepturi juridice pentru elementele naturale a obținut un succes cu adevărat notabil în 2017, atunci când Parlamentul Noii Zeelande a acordat râului Whanganui dreptului de a se considera o entitate independentă și indivizibilă, de la izvor până la gura de vărsare. Legea a pus în aplicare prevederile convenite în acordul semnat între guvernul Noii Zeelande și populația Māori, și a dus la numirea unor împuterniciți legali care să apere în justiție respectarea drepturilor râului.
Erin O’Donnell, profesoară la Universitatea din Melbourne și autoare a unor studii dedicate drepturilor râurilor, afirmă că, în ciuda acestor progrese, apele nici unuia dintre râurile care au dobândit statut de entitate vie sau de persoană juridică nu sunt cu adevărat protejate. „Cum poți să impui respectarea dreptului unui râu de a curge nestingherit câtă vreme acest drept nu este armonizat cu prevederile legislative privitoare la gestionarea apei?” se întreabă autoarea australiană. Ea atrage atenția asupra faptului că în tratatul privind râul Whanganui nu există nici o prevedere referitoare la exploatarea sa hidrologică, în condițiile în care o companie privată deține până în 2039 dreptul de a folosi apele râului prin devierea a 80% din debitul său.
În Australia, schimbarea de atitudine față de râuri s-a făcut simțită tot în 2017, după adoptarea unei legi care a acordat râului Yarra statutul de entitate vie și indivizibilă, potrivită cu viziunea asupra naturii a populației Wurundjeri care locuiește de milenii în valea râului. Legea, spune Erin O’Donnell, încearcă să impună o schimbare de optică în ceea ce privește elementele naturale, înlocuind ideea potrivit căreia un râu este doar o sursă de exploatare cu aceea că el este o ființă vie, a cărui bunăstare depinde de acțiunile oamenilor. Statutul de entitate vie îl protejează și de procese de tipul celui intentat lacului nord-american Erie de către fermierii din zonă, care și-au văzut bunul mers al afacerilor periclitat de dreptul râului de nu fi poluat, în fapt, de măsurile legale ce opresc pătrunderea îngrășămintelor chimice în pânza freatică și, ulterior, în apele lacului.
Campania pentru drepturile naturii în contextul gândirii juridice capitaliste
Scepticii ar putea spune că dobândirea de drepturi de către elementele naturii nu poate fi integrată în gândirea juridică capitalistă, care se bazează pe dreptul de proprietate și pe dreptul de a extrage profit din toate resursele naturale ale pământului. De altfel, scrie The Observer, ipoteza filosofică iluministă, potrivit căreia elementele naturale nu sunt altceva decât proprietăți care trebuie exploatate, a început să fie contestată abia în a doua parte a secolului XX. În 1972, tânărul profesor de filozofie juridică de la Facultatea de drept a Universității Southern California Christopher Stone a fost primul care a făcut următoarea afirmație radicală – mediul înconjurător ar trebui considerat un subiect cu drepturi, căruia ar trebui să i se acorde personalitate juridică. În articolul său “Should Trees Have Standing? Toward The Legal Rights for Natural Objects”, publicat în revista Southern California Law Review, Stone a susținut că, așa cum entități non-umane cum ar fi corporațiile și statele naționale pot beneficia de protecție juridică, tot așa elementele naturii ar trebui protejate prin intermediul unor persoane împuternicite legal, care să poată apela la justiție atunci când drepturile unui element al naturii sunt încălcate sau distruse.
La jumătate de secol după publicarea de către Christopher Stone a articolului-manifest pentru drepturile naturii, situația este în continuare una contradictorie. Un exemplu în acest sens este acela al Ecuadorului, unde drepturile naturii sunt incluse în Constituție, context în care, în 2011, un tribunal regional a decis în favoarea râului Vilcabamba în procesul dintre acesta și o companie de construcții de drumuri care îl polua. Faptul că râul a câștigat în instanță nu a determinat însă compania să oprească sau să remedieze daunele pe care le aduce râului. Un alt exemplu este acela al Indiei, unde, în 2017, o instanță superioară a încercat să ofere personalitate juridică râurilor Gange și Yamuna, dar decizia a fost atacată prin apel la instanța supremă. La mai bine de patru ani de la prima înfățișare, militanții indieni așteaptă încă verdictul, în timp ce râurile în cauză sunt în continuare poluate și exploatate.
Europa și drepturile naturii
Europa, locul unde s-a născut filosofia iluministă, se află în urma Noii Zeelande, Australiei sau Americii de Nord, unde populațiile indigene au contestat deja cu succes conceptele occidentale de proprietate asupra elementelor naturale și de exploatare a naturii. The Observer scrie că în Regatul Unit al Marii Britanii, drepturile naturii au fost afirmate fulgurant în 2018, când consiliul municipal al orașului Frome a propus adoptarea unui legi municipale care să recunoască dreptul de a fi ferită de poluare pentru porțiunea sa din râul Frome și pentru pajiștile din vecinătate. Doi ani mai târziu, guvernul central a declarat însă că legea nu poate fi adoptată, deoarece dublează prevederile legale deja existente privind protecția mediului.
Mumta Ito, militantă pentru drepturile naturii și fost avocat în domeniul protecției mediului din Scoția, spune că impunerea unor astfel de legi cu caracter local nu este posibilă în Marea Britanie: „Cum poate o parte a râului Frome să aibă drepturi, când porțiunea care curge prin regiunea următoare nu are? Tot ce puteți realiza cu aceste legi cu caracter local este să crești gradul de conștientizare.” Integrarea drepturilor naturii în sistemul juridic britanic actual necesită o schimbare fundamentală de atitudine, care nu poate fi realizată decât dacă ”vom înțelege cu adevărat că suntem parte intrinsecă a naturii și că dreptul nostru la viață derivă din drepturile naturii”.
Astfel de schimbări juridice radicale necesită regândirea unor concepte occidentale consacrate ca dreptul de proprietate, individualism și creștere economică continuă. Ele par mai ușor de aplicat în cazul mărilor și oceanelor. Michelle Bender de la Centrul pentru drepturile Pământului din SUA susține că, în cazul acestora, ar putea fi mai ușor să afirmi drepturile naturii, deoarece „nimeni nu deține largului mărilor”. Drepturile naturii nu intră astfel în conflict cu dreptul de proprietate, astfel încât oceanele ar putea fi mai ușor recunoscute ca entități juridice independente. „Oceanul ar fi propriul său stăpân, iar deciziile în ceea ce îl privește ar fi luate luând în considerare doar bunăstarea lui și impactul asupra tuturor ecosistemelor”, spune Bender, citată de The Observer.
Proiectul european DOORS
Până în momentul în care drepturile elementelor naturale vor deveni realitate, cei mai buni „avocați” ai naturii sunt oamenii de știință, pentru care sănătatea mărilor și oceanelor reprezintă o preocupare constantă.
Unul dintre cele mai recente proiecte științifice dedicate mărilor europene este proiectul DOORS – Developing Optimal and Open Research Support for the Black Sea, care este finanțat de Comisia Europeană și este coordonat de GeoEcoMar. Proiectul urmărește refacerea și protejarea ecosistemelor naturale specifice Mării Negre, dar și punerea în valoare a resurselor acesteia. Ideea proiectului a apărut în contextul în care modificările climatice globale și activitățile umane afectează din ce în ce mai mult aceste ecosisteme fragile.
Adrian Stănică, coordonatorul proiectului DOORS, este încrezător că proiectul „va genera cunoaștere și o înțelegere mai profundă a proceselor prin care trec ecosistemele specifice Mării Negre, contribuind la identificarea acelor limite pe care trebuie să le respectăm pentru a avea o mare sănătoasă și productivă.” DOORS va transforma în realitate Agenda Strategică de Cercetare și Inovare pentru Marea Neagră, document strategic dezvoltat și susținut de țările din bazinul Mării Negre și de alte țări din Uniunea Europeană, care a fost lansat în timpul președinției României a Consiliului Europei.
Proiectul își propune să dezvolte și să pună la dispoziția partenerilor (37 de instituții de cercetare din 16 state europene) o platformă unică de colectare și de acces la datele științifice. Va fi creat un sistem care va reuni informațiile obținute din mai multe surse – măsurătorile in situ (de la stațiile permanente), expedițiile de cercetare, datele obținute cu ajutorul sateliților și cele obținute în urma modelării numerice (acestea fiind integrate și apoi puse la dispoziția utilizatorilor printr-un portal). Astfel, proiectul va facilita o abordare unitară a provocărilor legate de protecția mediului din întregul bazin al Mării Negre.
DOORS va susține beneficiile pe care aplicarea modelului economic ”Blue Growth” le poate aduce societăților din țările din bazinul Mării Negre. Prin intermediul programelor sale de îndrumare, proiectul va face legătura dintre reprezentanții mediului de afaceri și cercetători, putând astfel sprijini crearea de noi locuri de muncă în regiunile cu „economii albastre” emergente, fapt ce reprezintă o premieră pentru regiunea Mării Negre. Mai mult, proiectul va implica școli, universități și cetățenii din țările din regiune pentru a promova o schimbare necesară de atitudine în ceea ce privește protecția mediului marin și bunele practice în domeniu.
”De prea mult timp, marea noastră suferă din cauza acțiunilor oamenilor și efectelor produse de schimbările climatice globale, dar și din cauza istoriei recente a regiunii. DOORS va furniza informațiile necesare pentru refacerea mediului natural din bazinul Mării Negre, oferind în același timp și oportunitățile pe care le aduce cea de-a patra revoluție industrială”, conchide Adrian Stănică.
Rubrică susținută de Institutul de Geologie și Geoecologie Marină GeoEcoMar
