OpiniiLa sfârșitul zileiCulianu, treizeci de ani de absență

Culianu, treizeci de ani de absență

-

promovare onlinespot_img

Săptămâna trecută am văzut o mulțime de postări pe Facebook despre Ioan Petru Culianu, de la a cărui asasinare s-au împlinit vineri treizeci de ani. Dar nu noi suntem singurii care ar fi trebuit să își amintească de el; ci și cei ce ar fi trebuit să se ocupe de elucidarea misterelor asasinatului, dintre care pe primul loc este identitatea autorilor lui. Or, investigatorii se pare că au renunțat demult să mai facă un efort în acest sens. Avem aici o crimă perfectă prin dezinteres. Cel puțin deocamdată.

Mintea creativă și iscoditoare a lui Culianu și-a imaginat multe lumi înainte de a fi strivită de glonț; posibil ca una dintre instanțe să fi fost chiar și cea în care își pierdea viața. Oricum, într-una cădea regimul comunist, după un model care urma să fie adoptat și de realitate, câteva luni mai târziu. 

Dar modelul propus de Culianu care m-a impresionat cel mai mult a fost acel „arbore” care explică tiparul gândirii umane. Eram pe vremea aceea la facultate și studiam la algebră teoria grafurilor, însă în același timp eram pasionat și de fenomenul religios. Culianu le-a combinat pe amândouă ca pentru mine, atunci când a descris logica din spatele proliferării curentelor gnostice din primele secole creștine. Gnozele veneau să umple un spațiu modelat matematic anterior, caz în care Culianu putea de pildă să prevadă până ce și ce omiseseră ereticii să conceapă. Bineînțeles, modelul se poate extinde și la alte epoci și sisteme, dar nu vom ști niciodată până unde ar fi urmărit Culianu universalitatea lui. Iar partea și mai tristă e că drumul pe care pornise nu a fost urmat de discipoli; era prea greu, sau el a plecat prea devreme. Însă cred că în locul nostru el nu și-ar fi pierdut speranța, căci ramurile arborelui ideilor nu se usucă la trecerea vremii. 

___________

Foto: Ioan Petru Culianu la Chicago, în 1991.

Articolul precedentCum a apărut rocada
Articolul următorViața dincolo de ecrane
Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche, la săptămânalul Reporter Global, la revista lunară Historia și la publicația online Veridica.ro. Autor al volumelor „De comuniști am fugit, peste comuniști am dat. Povestea unui refugiat din Basarabia” - editura Vremea, 2022, „Șahiștii. Povestiri” - editura Eikon, 2021, „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” - editura Eikon, 2020 și „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” - editura Vremea, 2019.

Random posts

Visul vacii de a zbura a devenit realitate

Mereu cu botul prin iarba proaspătă, vaca s-a întrebat într-o zi cum poate să fie viața în aer? Ce...

Cea mai lungă partidă de șah din istoria modernă a avut peste 20 de ore

26 septembrie 2020 Mai mulți cititori fideli, ori ocazionali ai revistei noastre online de șah, cultură și business au solicitat,...

Românii

Nu mai poți deschide radioul sau televizorul fără să auzi vreun politician sau vreun jurnalist făcând referire la „români”....
promovare onlinespot_img

Sculpturi, toamna

- ... Iubiții mei frați în Domnul, acesta este motivul și nu altul. Și nu l-am găsit singur, chiar...

Bucuriile olimpice vin la orice vârstă

Ne rezervăm plăcerea, pentru cei care urmăresc revista noastră, să menținem temele abordate în sfera bucuriilor, într-o lume asaltată...
promovare online

business

spot_img
promovare online:spot_img

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi