OpiniiLa sfârșitul zileiCiudata slăbiciune a istoriei pentru Cioran 

Ciudata slăbiciune a istoriei pentru Cioran 

-

promovare onlinespot_img

Citesc o biografie a lui Emil Cioran și deodată realizez că filosoful inconvenientului de a fi născut s-a aflat – de prea multe ori pentru a rămâne o simplă coincidență neinterogată – în proximitatea imediată a unor inimaginabile și totuși reale evenimente istorice. 

De pildă, în iunie 1934, când Hitler declanșa la München noaptea cuțitelor lungi, el era în oraș. Iarăși, în iunie 1940, când Hitler a cucerit Parisul și se fotografia cu Eiffel-ul pe fundal, Cioran era acolo, în capitala Franței. În ianuarie 1941, la rebeliunea legionară, el era la București, deși în perioadele precedente trăise numai prin străinătate. De atunci, nu a mai revenit în țară. Dar a avut la ce asista și de la Paris, nicio problemă; menționez numai anul 1968, când singurul loc probabil mai interesant ar fi fost doar Praga. 

Sunt date și locuri care astăzi par acoperite de lava evenimentelor ulterioare. Ce nu se vede din prima însă, este că ele stau la baza unei direcții în care a luat-o de atunci lumea, dintre multele care probabil i-au stat la dispoziție.

Nu știu câți români au putut fi martori la tot atâtea evenimente dramatice ale Europei secolului trecut. Mie nu-mi vine în minte nici unul, mai ales dintre cei ce au avut contribuții culturale similare cu cea a lui Cioran. Și mă refer în primul rând la cei din generația ‘27, cum ar fi Eliade, Noica, Ionescu, Sebastian etc.

După cum nu mă grăbesc nici să spun că românii care au prins și revoluția, și pandemia ar fi avut parte de evenimente mai mari, mai semnificative, decât cele menționate mai sus. 

Așa că, văzând ciudata preferință pentru Cioran, nu pot să nu mă gândesc că uneori, abulicii căutători în străfundurile conștiinței sunt tocmai cei miraculos aleși ca martori de istoria de la suprafață.

_______________

Foto: Emil Cioran. Sursa: Wikimedia/ Arturo Espinosa

Ionut Iamandi
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități cu o experiență de presă de peste 25 de ani. A fost redactor la secția română a BBC World Service de la București și Londra și redactor-șef la adevarul.ro. Comentator pe teme de actualitate și istorie recentă la săptămânalul cultural Dilema Veche și la revista Historia. Autor al volumelor „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” – editura Vremea, 2019 și „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” – editura Eikon, 2020.

Random posts

Liliana Nicolae: „30 de povestiri adevărate. Carte de reportaj”, Editura Casa de pariuri literare, 2016

(La rubrica „Autori contemporani” prezentăm cărți emblematice ale unor scriitori cu care ne putem întâlni pe stradă, prin librării,...

România a învins Canada. India și Rusia, aur la Olimpiada online  

31 august, 2020 Știrile bune nu vin niciodată singure, așa că, după deschiderea oficială a sezonului competițional de șah cu...

De Ziua Brâncuși, ne amintim vorbele sale: „Priviți sculpturile mele până ce le veți vedea“

Este 19 februarie, adică Ziua Brâncuși. Începând cu anul 2016, la 19 februarie se sărbătoreşte Ziua Brâncuşi, amintind de...
promovare onlinespot_img

„Atelierele Brâncuși” în domeniile pictură și grafică

După atâta dans și teatru, muzică și știri negative, în mod sigur se impune o vizită luminoasă în lumea...

Din istoria „Revistei Române de Șah”, 1925 – 1940 (XXVI). „Într-o țară unde din cauza crizei cetitului…”

Din valoroasa colecție de reviste îngrijită de domnul Marian Stere pe site-ul său, stere.ro, lipsesc câteva ediții ale „Revistei...
promovare online

business

spot_img
promovare online:spot_img

Emisiunea Raftul Ateneiinterviuri online
Ionuț Iamandi de vorbă cu invitații săi