Primesc pe e-mail tot felul de îndemnuri să citesc. Sosesc de la librăriile și editurile la ale căror newslettere m-am abonat. „Vino în gașca cititorilor înrăiți!”, sau „Cărți de citit mult și bine”, sau „Combate agitația zilnică cu o carte!”, sau „Cărți dacă citești, beneficii de neratat primești” și așa mai departe. Nu mai vorbesc câtă poezie suplimentară se pune în aceste mesaje când e vorba de perioade speciale, cum este cea de Valentine’s Day: „Dragoste la prima citire”, „Îndrăgostește-te de-o carte!” sau „Iubesc! Iubesc să citesc!” Nu contează ce citești, numai să citești (cumpărând în prealabil, se înțelege). Genul de mesaje care te fac să crezi că cei ce le trimit nu au habar ce e cu obiectul de care se ocupă. Pentru ei, probabil, cititorul e un ciudat care fuge de lume și se refugiază în lectură ca într-un fel de drog. Sau care citește în funcție de calendar. Sau care seamănă cu un fel de mâncău care bagă în el de-a valma, azi niște romane, mâine două nonfiction, iar pentru poimâine își face stoc de „motivaționale”.
Și așa mi-am amintit de îndemnul lui Seneca către Lucilius de a nu citi decât ceea ce e potrivit pentru el. Dacă te iei după câte cărți există, i-a spus Seneca, te disipezi și te pierzi. Ia-ți numai ce ai nevoie, și încă și din acestea fă-ți o selecție. Ia-ți, domnule, cărțile pe subiectele care te interesează acum, că n-ai să poți oricum acoperi totul, și rămâi și cu frustrarea că ești un prost care nu-i în stare să cuprindă spectacolul lumii. Este exact ceea ce ne transmit newsletterele: ia cât mai multe, citește cât mai mult, ca să nu rămâi un prost. De fapt, este pe dos; poți să citești și să te prostești. Cantitatea de lucruri pe care nu le înțelegi și riști să le interpretezi aiurea se mărește cu fiecare carte dintr-un domeniu străin, citită la metru. Lecturii trebuie să i se dea răgazul profunzimii, altfel cu cartea nu facem altceva decât să ne justificăm superficialitatea. Iar cititorului i-aș recomanda să nu se panicheze când vede în librărie atâtea cărți necitite; ale lui sunt puse deoparte și trebuie tratate cum se cuvine, iar celelalte nu se bagă-n față, ci așteaptă cuminți să le vină rândul. A, să nu faci pauze de citit, asta e altceva; dar nu să cumperi cărți de-a valma, că sunt reduceri weekend-ul acesta.
De aici se vede mai bine și presupunerea că persoanele care citesc ar fi mai deștepte decât restul lumii. În absolut, da, e posibil; cel ce nu a citit niciodată are șansa de fi de o ignoranță greu de egalat. Dar n-aș miza mereu pe asta; pot fi și oameni necitiți care să intuiască mult mai rapid și mai bine situațiile. Cititul îți poate mări înțelegerea, dar nu ți-o garantează.
Așadar, domnilor și doamnelor de la marketing, mai ușor cu consumul de carte la kilogram. Știu, și cartea e o industrie, și cartea e pusă să facă profit, dar aș recomanda aici mai degrabă sloganul de la alcool: consumați cu responsabilitate. Și de cele mai multe ori, chiar aveți de-a face cu consumatori responsabili, pe care nu-i ating sloganele publicitare goale.
Acum aproape două sute de ani, îngrijorat de sărăcia producției literare interne, Ion Heliade – Rădulescu lansa îndemnul „Scrieți, băieți, numai scrieți!” Probabil că între timp am scris, din moment ce acum se poartă încurajarea „Citiți, băieți (sau fete), orice, numai citiți!” Diferența este însă că pe Ion Heliade – Rădulescu băieții cât de cât l-au ascultat, stârnindu-i nemulțumirea lui Mihail Kogălniceanu față de producțiunea rezultată; pe când astăzi, cu cititul de dragul cititului încă nu e niciun pericol major. Și apoi, unde mai pui că una e scrisul, alta e cititul.
