Platforma Preply a prezentat recent rezultatul unei compilații destul de laborioase: lista celor mai des traduse cărți din (aproape) fiecare țară din lume. O sinteză a articolului poate fi citită chiar pe site-ul Preply, însă pentru uzul revistei noastre, voi spicui aici doar din câteva paragrafe.
E de menționat de la început că autorii demersului au exclus din cercetarea lor cărțile religioase, pe motiv că acestea ar putea avea mai mulți autori, din mai multe țări. În aceste condiții, cea mai tradusă carte din istorie, potrivit Preply, ar fi Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry, cu peste 382 de versiuni în alte limbi. După ea, urmează Aventurile lui Pinocchio de Carlo Collodi, cu peste 300 de limbi în care a fost tradusă. Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll este cartea cea mai tradusă din Anglia; Cehia e cu Peripețiile soldatului Švejk de Jaroslav Hašek; olandezii au Jurnalul Annei Frank, rușii Anna Karenina de Lev Tolstoi, spaniolii, bineînțeles, pe Don Quixote de Miguel de Cervantes, iar din America Latină, din Columbia de exemplu, vine Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez.
Interesant este însă ce carte este cel mai intens tradusă pentru Letonia. Autorul ei a scris-o în germană și locuia deja la Copenhaga, însă pentru autorii compilației a contat în primul rând țara de proveniență a acestuia. Or, cum Aaron Nimzovici s-a născut la Riga, cea mai tradusă carte din Letonia este Sistemul meu, o carte de șah, de altfel una dintre cele mai vestite scrise vreodată. Cartea a apărut și în românește, în 1994.
Surprize sunt și în cazul României și Moldovei. Cea mai tradusă scriere a unui autor român este Cartea oglinzilor de Eugen Ovidiu Chirovici, comentatorul economic din România devenit romancier de succes în Marea Britanie. Cartea sa a fost tradusă în peste 37 de limbi străine. Din Republica Moldova, titlul cel mai tradus este Ostinato (peste șase limbi) de Paul Goma – și aici contând în primul rând locul de naștere al autorului.
