N-aș fi crezut că sunetele au carnalitatea lor. Învățați cu disponibilitatea concertelor la orice oră am dori noi, am crezut că rezervele lui Sergiu Celibidache la înregistrarea acestora sunt un moft. Și totuși, după ce pandemia ne-a ținut doar pe înregistrări vreme de un an de zile, ne-au crescut urechi ca pentru a-l auzi pe marele dirijor român. Sunetul-acum, sunetul scos în acest moment de pian, de violă, de flaut, de vioară are o plinătate căruia sunetului-înregistrat, oricât de măiestrit tehnic ar fi el, pur și simplu îi lipsește. A trebuit să vină o pandemie ca să înțelegem această diferență; să fim ținuți un an departe de sunetul viu ca să îi realizăm și absența, dar și prezența, sau mai bine zis, existența pe care până mai ieri o consideram un dat și un drept al nostru.
Revelația s-a întâmplat în Sala Scoarțelor din Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, sâmbătă, 13 martie 2021. Aici, o doamnă inimoasă care a combătut pandemia cu Asociația Culturală „Arta Sonoră” i-a adus în direct pe Vivaldi, Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, Liszt, Chopin, Brahms, Ravel – printre mulți alții – într-un recital al tinerilor interpreți. Eforturilor doamnei Doina Saliu s-au asociat cele ale gazdelor, reprezentate prin doamna Mădălina Mirea, care au ținut Palatul deschis sunetelor vii până târziu pe seară. Bucuria a fost a tuturor, a celor din sală, dar și a interpreților care or fi avut ei acces la sunetul în carne și oase, acasă, când repetau, dar pierduseră contactul cu publicul în carne și oase, cu care abia acum se revedeau.
Ceea ce vedeți în fotografia articolului este o imagine din timpul discuției de după recitalul intitulat „Primăvara muzicală cu tineri interpreți în afirmare”. Am discutat cu trei dintre ei despre arta interpretării, despre câtă creație personală este în aceasta, despre rolul intelectual al muzicii, despre înțelegerea muzicii care poate semăna uneori cu înțelegerea șahului, după cum mi-a confirmat unul dintre ei. După discuție am rămas cu impresia că muzica mai degrabă se gândește și se simte decât se interpretează. Pentru acești tineri muzica înseamnă porți deschise către lumile mai rafinate din spatele celei în care trăim. De la stânga la dreapta am vorbit deci cu Ștefan Buzdugan, student anul I – pian la Facultatea „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, clasa profesor Daniel Goiți; Dragoș – Daniel Saliu, student anul I – pian la UNMB, clasa profesor Vlad Dimulescu; Mihai Todoran – violă, student anul III la UNMB, clasa profesor Marian Movileanu.
