Când va veni ziua îmbrățișărilor?

Cică este un semn de afecțiune să stai departe de omul pe care îl iubești, pe care îl prețuiești. Doamne, în ce lume am ajuns să trăim.
Mulți visează la ziua îmbrățișărilor. Și eu și doamna Daniela Bercea care își deschide sufletul în următoarele rânduri.
De sărbătoare! E liniște și bine, din colțul casei, bradul frumos împodobit îmi face complice cu ochiul, e sărbătoare, una importanta pentru toată lumea și pe care o meritam din plin, chiar mai mult decât în ceilalți ani. A fost un an ciudat, cu multe provocări, nesiguranță, îngrijorare, dar l-am trăit cu fruntea sus și sufletul plin de speranță. Deși urăsc iarna și frigul, chiar dacă sunt născută în acest anotimp, iubesc sărbătorile de iarnă, pentru mine sunt magice. În copilăria mea la țară, stăteam cu nasul lipit de geam și ascultam colinde pană la ultimul colindător, apoi știam că trebuie să vină Moș Crăciun darnic și bun, care îmi aducea dulciuri și câte o hăinuță… Colindători sunt din ce în ce mai putini, învățăm să trăim la distanță unii de alții, dar cu sclipiri de speranța în ochi și cu nostalgia Crăciunului în suflet.
În fond această sărbătoare e a renașterii, a belșugului în fiecare casă, a sănătății, a încrederii și speranței într-un an mai bun, a liniștii în sânul familiei, după un an de muncă, dar și al bilanțului a ceea ce a fost făcut sau urmează a fi făcut…
Anul acesta m-a făcut mai puternică, m-a făcut să prețuiesc fiecare clipă, să mă iubesc mai mult pe mine, să stau de vorba cu mine, să-mi fac curat în suflet, să-mi doresc în fiecare zi un cap limpede, să-mi ofer mai multă relaxare și timp pentru visare, visele devin realitate pentru cine și le dorește cu tărie… De anul acesta nu-mi mai doresc lucruri materiale, îmi doresc sănătate în fiecare zi, îi sunt datoare cu asta nepoțelului meu Matei care are atâta nevoie de mine. Copiii iubesc bunicii, eu i-am divinizat pe ai mei, acum sunt sus în ceruri dar chiar și acum îmi mai ridic ochii spre ei și le trimit un gând bun…
Trăgând linie sub 2020, au fost și lucruri pozitive, am fost sănătoși cu toții, ne-am continuat munca și obiceiurile în mare parte, am continuat să pictez, am participat la două expoziții de grup organizate de un om cu un suflet extraordinar, Titrea Adina Moldova, intitulate ,,Înaintea Echinocțiului” și ,,Poem de Sărbătoare”.
A doua a fost cu adevărat un poem de sărbătoare, într-o locație superbă în inima Bucureștiului, o clădire cu o arhitectura ce îmbină într-un mod plăcut vechiul cu noul, care păstrează un aer modernist, un spațiu care promovează artiștii și ideile lor creatoare…
Tot alături de Titrea Adina Moldova am avut bucuria de a participa la un eveniment caritabil, m-am transformat eu într-un Moș Crăciun răspunzând unei scrisori cu dorințe a unui copil de la Centrul de copii de la Singureni,Giurgiu. M-am bucurat atunci când mi s-au alăturat și alți prieteni. Însăși numele localității a avut un mare impact asupra mea făcându-mă să-mi doresc să aduc bucurie unui copilaș de aceeași vârstă cu nepoțelul meu.
A fost un an cu multe schimbări personale, purtatul măștii, a mănușilor, grija dezinfectatului, evitarea strângerilor de mână, a îmbrățișărilor, a întâlnirilor face to face și să le preferam pe cele din mediul on-line. Toate acestea vor deveni o normalitate cu care ne vom obișnui… În acest moment de liniște mă gândesc cu speranța și la anul care vine…
Îmi doresc să iau cele mai bune decizii, să pot munci și să fiu înconjurată de prieteni buni, să am inspirație și poate un strop din Universul cromatic, îmi doresc sănătate mie și alor mei și nu în ultimul rând îmi doresc liniște, acea liniște interioara de care avem atâta nevoie să gândim, să muncim, să trăim…
Maine sărbătorim Sfântul Ștefan și îi mulțumesc tatălui meu pentru omul care sunt și îi trimit un gând bun în noua lui casă dintre stele… Tot mâine îl sărbătoresc și pe nepotul meu Matei Ștefan, dorindu-i multă sănătate și o copilărie fericită și lipsită de griji…
Tuturor vă doresc un 2021 mai bun pentru toată lumea cu sănătate și înțelepciune!!! Personal, aștept ziua îmbrățișărilor!
Gata. Aici se termină textul. Chiar. Când o să vină această zi?
Aristotel Bunescu