Încep fiecare zi privind calendarele. Voi aminti doar două dintre ele. Primul este pe birou, aici la Breaza, de mici dimensiuni, iar al doilea mai mare, cu lucrări ale pictorului Ion Lazar. Primul l-am primit de la Centrul Cultural ,,Ion Manolescu” din Breaza, Prahova, iar al doilea a fost achiziționat, cu 12 lei de la un centru de difuzare a presei. L-am cumpărat în amintirea pictorului Ion Lazăr, cel mai bun prieten al meu, trecut la Domnul, în 2014. Într-o altă dimensiune cred că am fost frați gemeni, deoarece avem amândoi ca dată de naștere 22 iulie.
Mă gândesc la faptul că la peste șase ani de la decesul său, lucrările ce îi poartă semnătura călătoresc prin timp prin intermediul calendarelor. O altă formă a acestei călătorii sunt tablourile în sine. Se știe că după restaurare, fiecare lucrare are o viață nouă și așa străbate încet, încet decenii de-a rândul, uneori chiar secole. Mai este o formă a albumelor, cataloagelor și pliantelor tipărite cu lucrările lui Ion Lazăr, toate așezate frumos în cel mai prețios loc al bibliotecii, alături ce cărțile ce poartă numele meu. Pentru cei care nu au avut privilegiul să îl cunoască notez câteva cuvinte despre viața sa de vis.
Iconarul Ion Lazăr (1960 – 2014) a fost un renumit pictor, fost cadru didactic la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, restaurator, promotor cultural activ, organizatorul taberei de pictură de la Arcuș, județul Covasna, eseist, expert în artă, desenator și …multe altele.
Fiul mai mic al cunoscuților pictori Rodica și Iacob Lazăr, Ion Lazăr se naște la București, în 22 iulie 1960.
Locuiește la Huși, de la 6 luni la 7 ani, la bunicii din partea mamei, Casandra și Ștefan Stafie. Termină Liceul de Artă „Nicolae Tonitza” în 1979, frecventează cursurile libere din atelierele pictorilor Aurel Nedel și Traian Brădean (1979-1981) și termină Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, la clasa de Pictură a lui Vasile Grigore în 1985, participând și la lecțiile pictorului Marius Cilievici.
Expune pictură de șevalet la câteva Saloane Naționale ale Tineretului de la sala Dalles (1985-1988).
Este solicitat ca asistent de către pictorul și profesorul Liviu Lăzărescu la cursul „Tehnicile picturii, cromatologie și restaurare-tablou” din cadrul catedrei de Pictură a Facultății de Arte Plastice, la Academia de Artă din București, în 1991, curs pe care îl coordonează , după retragerea profesorului din 2006.
Devine membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România la secția Pictură, în 1990.
Cărți publicate:
„Această enigmă, pictura”, eseuri, ed. Irecson 2005, „Curs de desen” de Traian Brădean, redactare, note și prefață, ed. Polirom 2010, „Trasee iconice”, catalog monografic, ed. Centrului de Cultură Bacău 2011, „Tabere de pictură la Arcuș”, album, ed. Centrului de Cultură Arcuș 2012, „Marius Cilievici, un pictor pentru mai târziu”, monografie, ed. KartaGraphic Ploiești 2012, ”Iconografia bizantină azi”, eseuri, ed. UNArte București 2013. Alte lucrări sunt „Cilievici – cretorul și audiența”, ed. Kondyli 2014, precum și „Tehnici ale Picturii la Universitatea de Arte”, ed. UNArte 2014.
Ca ilustrator de carte, s-a remarcat prin desenele la volumul intitulat „Povești pentru Ileana” de Silvia Bunescu, Editura Karta – Graphic, Ploiești, 2015.
Peste ani de zile, când se vor termina și zilele mele, picturile lui Ion Lazăr, înmormântat la Cernica, vor fi admirate de alte și alte generații. Fie prin tablouri restaurate, fie prin albume, calendare și pliante. Dar, cel mai mult în amintirile dragi ale fiului său Radu Lazăr, ori a numeroșilor studenți cărora le-a pus pensula în mână. Chiar când vorbeam cu ei, absolvenții de la UNARTE declarau: ,,Noi am avut mulți profesori la viața noastră care ne-au vorbit de multe, dar cel care ne-a pus pensula în mână a fost Ion Lazăr”.
Pentru final, folosim chiar cu cuvintele scrise de Ion Lazăr în articolul dedicat pictorului Constantin Piluță: „Îndură-te, Doamne, de sufletul lui de veșnic adolescent și întoarce-i raza de soare cu care ne-a îmbrățișat pe toți și ne-a încălzit”.
Aristotel Bunescu
