Arșiță. Parc expus nemilos la cercetarea pătrunzătoare a soarelui. O pereche de porumbei nu ținea cont de oră sau condiții și se preumbla agale, sortând intermitent și expert te miri ce grăunțe găseau pe alee.
La un moment dat, cei doi dau de o altă porumbiță. Porumbelul nu ține cont de context și lugugu – lugugu și glu-glu-glu – glu-glu-glu pe lângă domniță. Consoarta lui, imperturbabilă, își vedea mai departe de sortări. Porumbelul avea un succes relativ, domnița nici nu fugea, nici nu stătea la gluguitul lui. Și a continuat așa ceva vreme, la scormonit rămânând fetele, iar băiatul, cu curtea.
Până când am aruncat un rest minuscul de pâine, pe care toți trei l-au reperat imediat. S-a terminat brusc cu gluguitul și s-au apropiat de mâncare. Însă din pretendent al domniței, porumbelul se făcuse acum gardian al firimiturii. Mâncau el și perechea lui, doar atât. Pe domniță o alunga amenințător, de unde până atunci nu mai știuse ce plecăciuni să-i mai facă.
Foto: pixabay/ pexels
