La Galeria Căminul Artei, de pe 15 februarie are loc o nouă provocare cromatică propusă de unul dintre cei mai interiorizați, profunzi și interesanți artiști plastici contemporani – Vasile Mureșan Murivale. De această dată la întâlnirea cu publicul, el îmbină două teme care l-au preocupat în ultimii ani, după cum mi-a declarat: „autoportret cu anemone, o tema de autoreflecție, un dialog cu sinele periodicizat. După primul autoportret cu anemone pictat în 1988 la îndemnul maestrului Corneliu Baba, am reluat peste ani o serie de șase autoportrete, făcute purtând aceleași haine din primul tablou, haine care capătă noi expresii odată cu trecerea vremii. De câțiva ani, de ziua mea, pe 1 aprilie, realizez un autoportret, înregistrând video tot procesul pictural. De asemenea, în această zi îmi tai părul crescut peste an și îl folosesc într-o copie a desenului, realizând un dialog între expresia artistică și concretețea creației din viață. Apoi pe parcursul anului urmează repetări ale acestor autoportrete în alte variante, unele solare, unele dramatice, altele cinematografice.”
Mulți îl cunosc pe Vasile Mureșan Murivale ca pe maestrul contemporan al anemonelor. La intrarea în expoziție te întâmpină un perete tapetat cu lucrări din diverse perioade, în care sunt imortalizate florile dragi maestrului, pentru că la etajul al doilea al expoziției, arta să te transpună într-o adevărată grădină a anemonelor, lucările fiind ingenios plasate pe pardoseala spațiului expozițional. Multitudinea de lucrări cu această temă sunt rezultatul dorinței artistului de a supraviețui perioadei pandemice. Vasile Mureșan Murivale spune: „În perioada pandemică am lucrat zilnic, pentru a uita că sunt din ce în ce mai singur și mai lipsit de afecțiune. Atelierul, paleta de culori mi-au dat poftă de viață și am rezistat însingurării forțate. Cromoterapia face bine psihicului. Temele florale – dopamina poftei de viață – întrețin starea de armonie și întelegere cu sinele. Anemonele sunt florile singurătății. Am două modele de pictori care au lucrat intens cu aceste flori: Ștefan Luchian și Henri Matisse, ambii bolnavi, ambii cu probleme locomotorii. În perioada restricțiilor grădina de pe terasa casei a fost mărturie și hrană pentru susținerea interioară. Un fel de paradis pierdut și regăsit.”
Atât autoportretele, cât și anemonele lui Vasile Mureșan Murivale surprind, impresionează și te fac să cunoști omul din spatele artistului. Multe dintre lucrări sunt sclipiri de moment, instantanee fotografice ale sublimei veniri a inspirației.
Iată ce e important pentru Vasile Mureșan Murivale: „mediul de care m-am înconjurat: animale, flori, vecini, oameni sărmani, biblioteca personală, pagina de socializare – pe care sunt foarte activ, toate au întărit caracterul și m-au făcut să-mi văd de creație. Caracterul unui artist este foarte important. Acesta se vede în ce face și dă verticalitate gestului său creativ, iar creativitatea poate fi înălțătoare.”
Încântat, dar și îngândurat după vizitarea acestei expoziții duale l-am întrebat pe Vasile Mureșan Murivale ce părere are despre atmosfera culturală post-pandemică din București. „E foarte multă diversitate. In ce mă privește sunt bucuros că vom avea și un muzeu Queer în România, ceea ce înseamnă că democratizarea artei este în creștere. Multi artiști sunt încă lăsați la marginea orașului ideal. Multi artiști au trecut în tabăra abstractă a picturii, puțini mai abordează figurativul.”
Expoziția de la Căminul Artei va fi deschisă până pe 28 februarie. Nu ezitați să intrați, nu ezitați să-l cunoașteți pe artist, iar la plecare luați cu voi un strop de dopamină cromatică, un strop de bucurie, culegând „la prețuri studențești” o anemonă din grădina lui Vasile Mureșan Murivale, un artist care se gândește deja la următoarea temă: „voi face o serie de lucrări care vor pune problema nevoii de afecțiune la senectute. Voi pleca de la desenele lui Leonardo da Vinci în relatia lui cu Salai Giacomo Caprotti, ucenicul său. Posibil va fi un alt munte Saint Victoire de escaladat.”
________________
Foto: Sebastian Crăciun
