Pregătesc un nou interviu pentru emisiunea „Raftul Atenei”, avându-l ca invitat pe Dorian Galbinski, fostul meu coleg de la BBC. El a publicat recent o carte de memorii în care-i recunosc sagacitatea încă din titlu: „Viața trece ca un glonț”. Dorian e o bibliotecă ambulantă de butade și mai ales de întâmplări aproape identice cu cea prin care tocmai treci, oricât ai crede-o tu de unică. Citindu-i cartea, am retrăit instantaneu confortul discuțiilor de altădată cu el. Dorian are talentul de a te propti: moral sau profesional, nu contează. Contează că o face unde ai tu nevoie, când ai nevoie și mai ales întotdeauna atent, dedicat, niciodată de conjunctură.
Dar asta e o altă discuție; voi avea ocazia de spune mai multe la interviu sau în articolele care mă vor inspira după realizarea lui. Ce vreau să menționez pornind de la cartea lui Dorian e că am realizat că foștii mei colegi de la BBC au început să scrie cărți după ce, odată cu desființarea din 2008 a secției române a BBC-ului, și-au cam pus în cui uneltele jurnalistice. Căci înaintea lui Dorian au fost mulți alți autori-BBC, iar după el vor mai urma, sunt convins. Voi încerca să îi menționez, sperând că nu voi omite prea multe nume.
Ar fi așadar inventivul, inclasabilul Dan Goanță, care a plecat prematur dintre noi, lăsându-ne însă un „Jurnal de bord”, o mărturie despre condiția de jurnalist și de scriitor în „tranziție”. Un alt scriitor „post-jurnalist”, unul prolific și de mare succes, este și Traian Ungureanu, care a scris despre o mulțime de subiecte, de la fotbal până la securitate (deși distanța dintre cele două nu a fost întotdeauna așa de mare cum am putea crede). Cu vechime în branșă este deja Răzvan Popescu, prozator și poet. Tatiana Niculescu scria încă de când era jurnalistă la BBC și este figura proeminentă a acestei categorii ad-hoc; s-a remarcat prin biografiile – documentar (pe ultimul cuvânt îl folosesc în sensul emisiunilor cu același nume de la BBC) ale unor personalități românești importante din secolul XX, printre care Regele Mihai, Regina Maria, Arsenie Boca, Corneliu-Zelea Codreanu, Nae Ionescu. Poetul, scriitorul și traducătorul Sorin Șerb, cu care am împărțit biroul de desk-editor la București, este și el un convertit la lumea cărților (deși, la drept vorbind, el e retras în parte și în lumea muzicii). Frumoasele, percutantele reportaje semnate de Liliana Nicolae au încăput și ele în formula convertită a tipăriturii, în două volume. A debutat literar – deja de câțiva ani – și Denisa Udroiu, fosta corespondentă a BBC România în Finlanda, iar în domeniul nonfiction, Elena Vijulie a semnat împreună cu Stelian Tănase un volum despre dinastia regală a României. Romancier dedicat este Bogdan Brătescu, cu care cititorii acestei reviste online s-au putut întâlni anterior la o cronică de carte. Bine, la rigoare, l-aș putea include aici și pe un alt oaspete al paginilor noastre virtuale, clasicistul Andrei Cornea, care a fost o perioadă redactor la biroul BBC România de la Londra; și pe universitarul Armand Goșu, fostul corespondent BBC România la Moscova, intervievat și el la emisiunea „Raftul Atenei”. Sau pe Dana Jalobeanu, care a realizat la BBC „Magazinul științific” împreună cu Adrian Stănică, și care e azi autoare de volume de ținută academică în domeniul filosofiei moderne. După cum l-aș putea menționa și pe Andrei Manolescu, care – sper să nu comit o indiscreție prea mare – nu mai are mult și devine și el autor-BBC la Humanitas.
Ce să spun?! Sunt mândru de „biblioteca BBC” înfiripată în limba română!
_____________
Completare 1: Cum mă așteptam, din listă am omis trei foști colegi (cel puțin; nu m-aș mira să mai fiu tras de mânecă). Ei sunt Rodica Chelaru, Laurențiu Ciocăzanu și Dan Tăpălagă. Am lucrat în același birou cu fiecare dintre ei și oricare dintre ei ar putea, sunt convins, să fie martor al inocenței omisiunii. Îi mulțumesc lui Bogdan Brătescu pentru atenționare!
Completare 2: Munca în echipă continuă. Liliana Nicolae – căreia îi mulțumesc de asemenea – îi adaugă pe Mihai Vasilescu, alias Edgar Șelaru, cu romanul autobiografic Refugiații și pe Ovidiu Șimonca, cu Pot să vă inervez cu ceva? Interviuri între vehemență și emoție.
