Din cauza unei foarte probabile creșteri a temperaturii medii globale cu 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale, în următoarele două decenii este posibil să apară condiții meteorologice extreme pe scară largă, cu efecte dramatice asupra omenirii, avertizează oamenii de știință în cel mai recent raport al IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change), organismul ONU de evaluare a schimbărilor climatice globale. Pentru a evita o potențială catastrofă climatică, susțin experții IPCC, reducerea drastică a emisiilor de carbon eliberate în atmosferă este acum, mai mult decât oricând, imperios necesară, scrie The Guardian.
Raportul, publicat luni, 9 august, este o evaluarea a efectelor schimbărilor climatice din ultimii opt ani, realizată după trecerea în revistă a peste 10 mii de studii științifice. Documentul afirmă fără echivoc că activitățile umane (impactul antropic) reprezintă una din cele mai importante cauze ale schimbării rapide a climei, generând creșterea nivelului mării și a gradului de aciditate a apelor oceanice, topirea calotei glaciale, valurile de caniculă, perioade mai lungi cu temperaturi foarte scăzute, inundațiile și seceta.
Previziunile sumbre din raportul IPCC ar trebui să-i determine pe factorii de decizie politică să impună un model economic cu emisii scăzute de dioxid de carbon, scrie The Guardian. Guvernele din 197 de țări se vor întâlni în luna noiembrie la Glasgow pentru a purta discuții privind schimbările climatice în cadrul conferinței COP26 (United Nations Climate Change Conference). Acțiunile concertate ale tuturor statelor membre ONU sunt singurele în măsură să limiteze creșterea temperaturii medii globale cu cel mult 1,5 grade Celsius, obiectiv stabilit încă din 2015 în cadrul Acordului asupra schimbărilor climatice de la Paris. Experții IPCC consideră că atingerea acestui obiectiv este încă posibilă, dar avertizează că acest nivel de încălzire va duce oricum la creșterea frecvenței de apariție a fenomenelor meteorologice extreme.
Schimbările climatice globale pot fi încetinite, susțin autorii raportului, doar dacă vor fi reduse drastic și simultan emisiile de gaz metan și cele de dioxid de carbon. Emisiile de gaz metan, un gaz care face parte din categoria hidrocarburilor, sunt produse în principal de creșterea animalelor, au un „potențial de încălzire” de peste 80 de ori mai mare decât cel al CO2, dar și o durată de viață mai scurtă în atmosferă (de aproximativ 10 ani până când se transformă în CO2). Durwood Zaelke, președintele Institutului pentru Guvernare și Dezvoltare Durabilă din Washington și un referent principal al IPCC, declară că reducerile de emisiilor de metan reprezintă probabil singura modalitate eficientă de oprire a creșterii temperaturii cu 1,5 C peste nivelurile preindustriale. “Schimbările climatice sunt ca un maraton – trebuie să rămânem în cursă. Reducerea emisiilor de dioxid de carbon nu va duce la răcirea planetei în următorii 10 ani, iar dincolo de acest orizont, capacitatea noastră de a schimba trendul schimbărilor climatice ar putea fi atât de grav compromisă încât să nu mai putem interveni. Reducerea drastică a emisiilor de metan ne-ar putea oferi acest timp.”, spune Durwood Zaelke, citat de The Guardian.
În ceea ce privește reducerea emisiilor de dioxid de carbon, „acum este momentul decisiv în care putem acționa”, este de părere Alexandra Constanța Dudu, șefa Colectivului de stocare geologică a CO2 din GeoEcoMar. ”Trebuie însă să recunoaștem că, în acest moment, necesarul nostru energetic nu poate fi acoperit integral din surse regenerabile”, spune cercetătoarea. În plus, anumite ramuri ale industriei, cum ar fi cea producătoare de ciment, nu au încă tehnologii de producție fără emisii de carbon. ”Iar această situație va continua până în momentul când noile tehnologii curate (green technologies) nu vor putea înlocui integral combustibilii fosili (cărbune, petrol și gaze naturale) în producția de energie și industrie”, afirmă șefa Colectivului de stocare geologică a CO2 din GeoEcoMar.
Pe de altă parte, spune cercetătoarea, tranziția către un viitor cu emisii reduse de dioxid de carbon nu poate fi făcută fără a ține cont de implicațiile sociale ale acestei tranziții. Un exemplu în acest sens este acela al închiderii centralelor pe cărbune, care pune în pericol siguranța locurilor de muncă pentru toți cei implicați în această activitate. „Există o legătură strânsă între nivelul de trai și capacitatea de a crește nivelul eficienței energetice, iar oamenii de rând nu sunt în situația fericită de a-și permite să crească eficiența energetică a propriului cămin. Viitorul verde nu poate exista decât dacă îl construim cu toții”, spune cercetătoarea.
Captarea și stocarea dioxidului de carbon este o tehnologie care poate contribui la o tranziție justă către viitorul cu emisii reduse de CO2. Această tehnologie constă în captarea fluxurilor de CO2 de la instalații industriale, transportul acestora prin conducte, camioane sau vapoare și depozitarea lor în rezervoare geologice adecvate (acvifere saline nepotabile adânci, zăcăminte epuizate de hidrocarburi și strate adânci neexploatabile de cărbune). „În acest moment, doar implementarea pe scară largă a acestei tehnologii ne poate ajuta să obținem reducerea drastică a acestor emisii. Ea ne poate da răgazul de care avem nevoie pentru a dezvolta pe deplin tehnologiile curate, cu ajutorul cărora să acoperim necesarul energetic și să producem materii prime fără emisii de carbon”, este de părere Alexandra Constanța Dudu.
GeoEcoMar este implicat în mai multe proiecte de cercetare care studiază anumite aspecte ale stocării geologice a CO2. Unul dintre acestea este proiectul REX CO2 (finanțat prin Programul ACT – Accelerating CCS Technologies), în care este evaluată posibilitatea de reutilizare a sondelor de hidrocarburi în operațiuni de stocare geologică a CO2. În acest proiect, GeoEcoMar analizează potențialul de reutilizare pentru stocarea de CO2 al sondelor de pe structura geologică Salonta din județul Bihor, dar și aspectele legislative și sociale legate de subiectul reutilizării sondelor. În proiectul STRATEGY CCUS (finanțat prin Programul Orizont 2020), GeoEcoMar a participat la realizarea mai multor scenarii de implementare a tehnologiei de captare și stocare a carbonului în regiunea Galați (județele Focșani, Brăila, Galați și Tulcea). În acest moment, cercetătorii analizează eficiența economică, dar și potențialul de decarbonizare pe care implementarea CCUS l-ar aduce acestei regiuni.
În afară de studiul stocării geologice a CO2, GeoEcoMar are în vedere și posibilitățile de stocare geologică a hidrogenului, pe care Alexandra Constanța Dudu îl consideră a fi combustibilul viitorului și „succesorul de drept” al combustibililor fosili. „Hidrogenul este un gaz care are capacitatea de deveni combustibilul principal pentru anumite ramuri ale industriei, cum ar fi cea metalurgică. O sursă importantă de hidrogen provine din zona energiei regenerabile, stocarea hidrogenului fiind astfel o formă de stocare a acestui tip de energie. Iar dezvoltarea producției de energie din surse regenerabile nu poate fi făcută fără facilități de stocare, indiferent dacă este vorba de baterii sau de rezervoare geologice”, spune cercetătoarea. În acest sens, GeoEcoMar este implicat în proiectul HyStorIES (finanțat prin Programul Orizont 2020), care studiază fezabilitatea utilizării acviferelor saline adânci și a zăcămintelor epuizate de hidrocarburi pentru stocarea geologică a hidrogenului.
Rubrică susținută de Institutul de Geologie și Geoecologie Marină GeoEcoMar
