Luna aceasta, un cumpărător a plătit incredibila sumă de 69 de milioane de dolari pentru un colaj digital, realizat de artistul american Mike Winkelmann, cunoscut drept BEEPLE. Lucrarea ”Everydays – The First 5000 Days” este de fapt o colecție cu toate desenele sale pornind de la data de 1 mai 2007. Artistul a realizat vreme de 13 ani câte un desen pe zi.
Colajul în sine văzut online nu este neapărat șocant, dar dacă ai focaliza și ai analiza fiecare imagine în parte, vei înțelege mai bine viziunea acestui artist digital. Munca sa a dat naștere unui mozaic de subiecte politice, sociale, desene tip cartoons și ilustrații sci-fi. Așadar, cei care preferă arta computerizată nu obțin doar sume modeste din printuri, iar lucrările lor pot concura cu cele de natură tradițională. Această vânzare l-a plasat pe Beeple în top 3 cei mai valoroși artiști în viață, cumpărătorul susținând că acest colaj este o investiție ingenioasă, întrucât în viitor o să valoreze mult mai mult. În plus, cumpărătorul intenționează să o transforme într-un monument în lumea virtuală pentru ca oamenii să se bucure de 13 ani înghețați într-o imagine unică.
Ideea în sine pare interesantă, iar în următoarele două luni este posibil să devină realitate, mai ales că motivul pentru care ”Everydays” s-a achiziționat la această sumă nu a fost pentru că este o imagine digitală, ci pentru că reprezintă timpul, fiind o piesă unică, cu mesaje puternice și care povestește 13 ani de schimbare și transformare. Ne putem aștepta la orice din partea artei digitale, deoarece tehnologia avansează într-un ritm alert, astfel încât oamenii se simt tot mai legați de ea, iar lumea virtuală este o simplă extensie a realității.
ARTĂ DIGITALĂ ȘI LICITAȚII
Lucrările digitale se pot vinde în mai multe forme. Există mulți artiști digitali care acceptă comenzi pentru pictură, ilustrații sau grafică digitală. Mulți realizează un design care ajunge să fie printat pe felurite obiecte în număr mare sau în serie limitată, dar în cazul în care achiziționezi o imagine digitală, drepturile asupra imaginii devin uneori vagi.
Spre deosebire de un tablou, nu vei atârna imaginea pe perete în propria casă. Poate o vei proiecta pe un perete în locuința proprie sau o vei afișa pe un televizor, dar nu poți posta imaginea pe o pagină de socializare sau chiar dacă ai resursele financiare necesare, probabil nu o vei putea proiecta pe fațada unei clădiri, doar în cazul în care ai plătit o sumă mare pentru lucrare și artistul îți acordă acest drept.
Din punct de vedere legal drepturile obținute pentru achiziționarea unei imagini digitale la o sumă enormă și în urma unei licitații pot părea destul de vagi. Acum nici asupra unui tablou nu înseamnă că ai drepturi depline. E posibil să nu îl poți scoate la rândul tău la licitație pentru o anumită perioadă de timp, uneori destul de îndelungată sau nu îl poți expune decât în locuința proprie și desigur, nu ai dreptul de a-l distruge sau modifica. Artistul are un cuvânt de spus, dar publicul larg pare să nu cunoască prea bine acest aspect. Colecționarii de artă știu însă mai bine. Dacă ai vândut o lucrare nu înseamnă că ai cedat neapărat drept deplin asupra sa.
APARIȚIA ȘI DEZVOLTAREA ARTEI DIGITALE
În mod evident, arta digitală este rezultatul apariției și dezvoltării computerului, devenit accesibil unui public mai larg abia după anii ‘80, însă prin anii ’50-’60 câțiva artiști realizează primele experimente cu ajutorul unor mașini de calcul analogice.
De exemplu, artistul și matematicianul american Ben Laposky începe seria ”Oscillons” sau ”Electronic Abstractions” în 1952 și folosește un osciloscop pentru a urmări formele și ondulațiile redate pe un ecran, datorate unui semnal electric. Artistul fotografiază apoi aceste forme abstracte. Desigur, osciloscopul exista cu mult înainte de anii ‘50 (primul datează din 1897), dar nu a servit unui scop artistic. Ben l-a folosit în așa măsură încât lucrările sale au apărut în numeroase expoziții, dar și în peste 250 de cărți, reviste și ziare.
Această tehnologie este apoi utilizată de artiștii Herbert Franke în 1956 și de Dick Land.
Trebuie totuși să înțelegem că imaginea digitală s-a dezvoltat la început într-un context pur industrial, iar motivul pentru care unele instituții au apelat la viziunea artiștilor a fost pentru ca aceștia puteau reprezenta cercetările tehnice pe înțelesul unui public larg.
În 1965 își fac apariția primele mașini de desenat automatizate, care pun în valoare minimalismul și geometrismul și tot în acest an are loc prima expoziție de artă informatică la New York, ”Computer -Generated-Pictures”, iar în 1970 are loc expoziția ”Artă și Computer” la Hanovra. Dorința de automatizare se va afla în continuă creștere.
Putem spune că după această perioadă, arta, știința și tehnologia se află în strânsă legătură, iar arta digitală capătă noi forme datorită progreselor științifice și tehnologice.
Foto: Irrational Geometrics digital art installation, 2008, de Pascal Dombis. Sursa: Wikimedia
LUMEA FOTOGRAFIEI, ANIMAȚIEI și DESENULUI COMPUTERIZAT
Apariția camerelor digitale au schimbat radical lumea fotografiei. În prezent foarte mulți oameni dispun de camere digitale, acestea fiind integrate telefoanelor mobile și devenind tot mai performante de la an la an. Chiar există numeroase expoziții și concursuri de fotografie realizată doar cu telefonul. Galeria Cluj Art a avut destul de recent o astfel de expoziție, intitulată ” The Third Eye”. Un aspect interesant este faptul că nu avem întotdeauna nevoie de investiții mari în tehnologie pentru a face artă. Desigur, nu oricine deține un smartphone sau o camera costisitoare va face artă.
Oricum foarte mulți oameni nu consideră imaginile digitale artă, chiar dacă nu sunt de natură pur comercială. Motivul principal este faptul că nu apare sub forma unui obiect solid pe care îl pot atinge după achiziționare. Cumva, în această formă ne limităm la un simț sau poate chiar două. Mă refer la văz și auz.
Cândva nici fotografia nu era considerată artă (poate pentru că era privită drept o artă prea rece sau mecanică), dar devenind disponibilă pentru mase din 1888, a jucat un rol important în viețile pictorilor impresioniști, eliberați de picturile impuse de biserică sau de nobili.
Un fenomen asemănător se datorează și apariției tabletelor grafice (cu sau fără display), care i-a determinat pe mulți artiști tradiționali să facă tranziția către arta computerizată. Această migrație gradată are sens. Atât generațiile vechi cât și cele noi se străduiesc să țină pasul cu dezvoltarea tehnologiilor.
Un avantaj major al soft-urilor de editare este faptul că permite un număr mult mai mare de corecturi. Dacă lucrezi tradițional se știe că nu ai la dispoziție un buton de ”undo” și în funcție de materialele utilizate, modificarea unei lucrări este oarecum limitată. Trebuie să ai o idee clară de la început sau o vei lua de la capăt, însemnând și o nouă investiție în materiale, dar acest aspect nu consider că îl face neapărat mai priceput pe adeptul artei tradiționale.
Când mă aflam la facultate, la secția de foto-video, în fiecare an eram martoră la un vechi conflict între două tabere, anume, cei care preferau fotografia pe film și cei care lucrau digital. Fiind poate în număr mai mic, studenții care au optat pentru film susțineau cu o înflăcărare aparte că fotograf adevărat este doar cel care poate lucra pe film, întrucât dispune de un număr limitat de cadre și trebuie să încadreze de la început bine, neavând un ecran pe care poate verifica rezultatul. Adică fotograful pe film are o siguranță și o pricepere aparte, dar cu toate că nu sunt unul dintre ei, știu că există fotografi care deși lucrează digital sunt extrem de tehnici și nu au nevoie să tragă multe cadre pentru a obține o fotografie bună. Ei știu de la bun început ce fac și cum va rezulta fotografia. În schimb, eu sunt mai mult o fană pentru retușarea fotografiilor, în special după ce am achiziționat o mică tabletă grafică, foarte utilă în acest caz, deoarece mi-a permis să editez mult mai rapid și mai comod. Într-adevăr, investind în tehnologie lucrul devine comod, la fel cum pentru un pictor, investind în șevalet, pensule și vopsea de calitate, va lucra mai ușor, iar aspectul lucrării va demonstra că investiția a meritat. Acum prețul uneltelor nu este totul, dar o investiție bine gândită te ajută în primul rând să câștigi timp. Trăind într-o societate în care totul pare că se desfășoară într-un ritm accelerat și niciodată nu ne rămâne timp pentru noi, dorința pentru a obține în orice chip ”timp” este cât se poate de normală și în creștere.
Avem tot mai mulți graficieni și ilustratori care folosesc doar tableta grafică sau realizează intervenții asupra lucrărilor tradiționale după ce le-au fotografiat/scanat și le-au introdus în softuri de editare. Artiștii sunt curioși din fire și vor experimenta cu medii noi, vor încerca să țină pasul cu noile tendințe. Acest lucru nu înseamnă că artiștii tradiționali sunt pe cale de dispariție. În ziua de azi încă există mulți artiști care preferă fotografia pe film și chiar refuză să încerce aparatele foto moderne. Deși tabletele digitale vin în versiuni pentru toate buzunarele, cei mai mulți artiști încă pictează și desenează tradițional. Deși poate vei lucra mai rapid digital, adevărul e că ai o satisfacție incredibilă atunci când poți ține în mâine lucrarea și să admiri rezultatul final. Mulți ilustratori se plâng la început de faptul că un creion digital și suprafața tabletei nu oferă senzația familiară a creionului normal al cărui vârf atinge suprafața hârtiei. Există un fel de anxietate față de renunțarea la senzațiile și tehnicile cunoscute, dar deși nu am încercat știu că pe piață se găsesc tablete și creioane digitale care imită bine tocmai această senzație și te simți ca și cum lucrezi pe hârtie.
Farmecul artei este că vine în multe forme și nu există corect sau greșit. Indiferent de direcțiile pe care le urmează, arta va exista întotdeauna și va evolua, pentru că nu știe a stagna și se va mișca într-o direcție. Rămâne de văzut în care.
Nu putem nega totuși existența artei digitale, a cărei popularitate a crescut o dată cu înmulțirea numărului de ecrane și a celor care utilizează internetul. Putem face turul unei galerii virtuale, putem merge într-o galerie fizică unde întâlnim diverse proiecții sau ecrane, care ne prezintă fel de fel de animații. Mulți oameni încă mai cred că arta digitală nu are ce căuta într-o galerie fizică, dar acest lucru nu este deloc adevărat. Avem instalații interactive de animație și printuri cu imagini create anterior în soft-uri pentru desen digital. Mulți artiști ajung să își proiecteze temporar lucrările pe cladiri, însemnând că există oameni care văd lucrarea chiar dacă se află întâmplător în zonă.
Pentru că are o popularitate în creștere, arta digitală a devenit tot mai studiată prin facultate. De câțiva ani avem secții de animație și bandă desenată, care promovează mult lucrul cu tableta grafică. Există diverse centre unde poți învăța animație 3D, devenită din ce în ce mai populară când vine vorba de filme sau de jocuri pe calculator.
Foarte mulți artiști organizează workshop-uri pentru a-i ghida pe pasionații de grafică, iustrație sau animație digitală, iar dacă vrei să descoperi informații despre diverse programe de editare, atunci ești doar la un search distanță, deoarece internetul și numărul masiv de tutoriale ne-a ușurat munca.
Avem la dispoziție chiar și programe pentru desen digital gratuite, iar pe unele poți realiza animație frame by frame (puteți descărca KRITA în mod gratuit). Ca artist tradițional poți testa destul de simplu astfel de softuri pentru a înțelege mai bine dacă te simți sau nu atras de acest tip de artă și vrei să faci tranziția. Nu te împiedică nimeni să lucrezi atât digital, cât și tradițional. Un mic research despre activitatea artistului James Faure Waler vă poate ajuta să întelegeți mai bine că dezvoltarea poate avea loc la fel de frumos în ambele medii.
Până la urmă arta computerizată este o noua metodă de comunicare și o componentă esențială în arta contemporană. Arta în sine reprezintă comunicare, iar arta secolului 21 ne vorbește în special despre probleme sociale și culturale, probleme pe care le putem prezenta la fel de ușor și prin intermediul artei computerizate , ușor accesibilă marilor mase prin intermediul mediilor de socializare. Oamenii petrec tot mai mult timp în fața ecranelor, iar pandemia i-a împiedicat pe mulți să pună piciorul într-o galerie fizică , la un workshop sau la cinema.
Lumea animației s-a schimbat și ea mai mult decât ne închipuim. Fie că vorbim de animație 2D sau 3D, în prezent se realizează computerizat, cel puțin în studio-urile mari. Mai există artiști care lucrează tradițional. Adică fac întâi desenele pe hârtie și cel mult intervin asupra lor în soft-uri de editare, asta desigur în cazul animației 2D.
Vă garantez din propria experiență că există o plăcere aparte când desenezi pe hârtie cu ajutorul unui lightbox. Ce-i drept, eu am copilărit cu acest tip de animație pe care obișnuiam să-l întâlnesc la TV. Fiind o persoană relativ deschisă la experiențe noi găsesc plăcere atât în mediul tradițional, cât și în cel digital, dar tranziția către mediul digital nu este ușoară pentru toată lumea. O tabletă fără display poate să pară extrem de incomodă la început. Țin minte că în prima săptămână îmi coboram constant ochii asupra ei, deoarece sunt obișnuită să-mi urmăresc mâna în timp ce desenez, nu să privesc înainte, dar omul este o ființă care se adaptează destul de repede, așa că dacă nu aveți buget pentru o tabletă cu display vă garantez că vă obișnuiți și cu una fără după puțină practică.
NEW MEDIA, INSTALAȚII INTERACTIVE ȘI REALITATE AUGMENTATĂ
În România, One Night Gallery a devenit deja un fenomen, fiind prima galerie new media art din țară, care a organizat până acum 14 expoziții, 13 în capitală și cea mai recentă în Timișoara.
Mi se pare frumoasă relația dintre galerie, artist și public. Pentru artist, galeria pune la dispoziție nenumărate tehnologii , îi oferă tot ajutorul necesar pentru a înțelege cum să utilizeze aceste tehnologii și le promovează activitatea în mediul online prin intermediul paginii de instagram, facebook sau pe site-ul galeriei, unde apar fotografii și informații de la fiecare expoziție în parte, astfel încât dacă nu ești prezent fizic poți cu ușurință ține pasul cu activitatea celor de la One Night Gallery.
Foto: Expoziție One Night Gallery. Sursa: facebook.com/onenightgallery
Menționez că nu toți artiștii care au colaborat cu această galerie sunt și artiști digitali, ba mai mult, ei sunt din domenii diferite. De exemplu artista Ana Bănică se ocupă de ilustrație în guașă, iar Victor Fota experimentează cu pictura în ulei. One Night Gallery promovează noile tehnologii, dar nu promovează doar artiști digitali, în schimb știu cum să pună în valoare imaginația și creativitatea fiecăruia.
În 2018 am vizitat cea de a cincea expoziție, unde am văzut lucrările artistei Raluca Băraru. Ce mi s-a părut extrem de interesant este faptul că personajele au prins viață. Cum a fost posibil? Păi, se pare că cei de la One Night Gallery au primit o mână de ajutor din partea sponsorului principal, Samsung, care s-a alătura proiectului prin platforma Culturesc 100. Descărcând aplicația în telefon, vizitatorii puteau să vadă o parte din lucrările artistei în realitate augmentată. Mai mult, pentru mine a fost prima dată când am văzut o reprezentație live a unui artist utilizând VR, iar pe atunci m-a surprins destul de tare, deoarece mi-am dat seama de noile posibilități oferite de tehnologie. Atmosfera a fost incredibilă, întrucât muzica, performance-ul Ralucăi și lucrările atârnate pe pereți s-au îmbinat de minune. Era o mulțime de lume, care forma o mare de culoare și a fost prima dată când am simțit că oamenii fac ceva util stând pe telefon la un eveniment. Oamenii în general nu prea știu să lase mobilul din mână, însă acum puteau comunica diferit cu lucrarea artistei. A fost în mod evident o experiență nouă și aparte.
Până la urmă realitatea augmentată este totuși o noutate pentru un număr mare de oameni, dar această experiență interactivă care combină lumea reală cu elemente din lumea virtuală, are toate șansele să devină tot mai accesibilă pentru un public larg. Noile generații s-au născut cu tehnologia la îndemână, așa că o vor accepta mai ușor și vor ține pasul cu tot ce-i nou. Pentru ei tehnologia este ceva normal, dar în mâna unui artist te poate surprinde.
Cine știe ce mai apare în viitor, dar să sperăm că sporește diversitatea și poate pune în valoare noi forme de artă.
______________
Foto: Screenshot al lucrării ”Everydays – The First 5000 Days” a artistului digital Mike Winkelmann/ BEEPLE. Sursa: christies.com
