Un surâs la începutul toamnei….
În calendarul meu sentimental, la începutul toamnei sunt multe evenimente peste care încerc să nu trec indiferent. Spre exemplu, astăzi.
La 3 septembrie, Marina Voica împlinește vârsta de 84 de ani.
Știu. La doamne nu se amintește numărul anilor. Dar, Marina Voica este deja o personalitate a orașului, așa că putem trece deasupra tuturor normelor, pentru a ne bucura, pe deplin, că avem cu noi, alături de noi un om special, care a adunat un munte de amintiri frumoase din toate anotimpurile trăite. Va fi mereu plină de energie debordantă, de un optimism greu de stăvilit.
Pe o strada liniștită și înmiresmată din bucata de Rai numită Breaza, într-o casă copleșită de verdeață visează Marina Voica.
Dacă apare o doamnă elegant îmbrăcată spre centrul comercial, este foarte posibil să fie însăși cântăreața.
Dacă vedeți în Breaza o mașină colorată, care ia curbele în stilul pilotului britanic Lewis Hamilton, de la echipa Mercedes, campionul mondial en titre, la Formula 1, să știți că sigur la volan este Marina Voica.
Dacă este 3 septembrie, domnul Alexandru Cazan, managerul Centrului Cultural ,,Ion Manolescu” din Breaza, duce, în principiu, un buchet de flori, unei doamne speciale. Este Marina Voica. Cea care a ales, pentru a treia adolescență să trăiască, aici la Breaza. Este cântăreața de care se leagă un noian de emoții din vârsta de aur a tinereții noastre.
Dacă se uită cineva atent pe cartea sa de vizită, aici scrie, printre altele: aproape 850 de melodii adunate pe 27 discuri, 3 casete, 6 CD-uri, difuzate la radio și tv, cântate în turnee în țară și în străinătate, neuitate apariții tv, programe de divertisment și varietăți, revelioane, călătorii muzicale, premii la concursuri naționale și internaționale, un lung șir de distincții de excelență din partea mai multor posturi de televiziune, radiouri, case de discuri și a unor importante publicații din România și din străinătate, 9 stagiunii jucate la Teatru de revistă Constantin Tănase, actriță de film, cu un rol principal în pelicula Țărmul n-are sfârșit, în regia lui Mircea Săucan.
x x x
Cu tot viitorul înainte!
Marina Voica, născută Marina Alexandrovna Nicolskaia, în 1936 la Ivanovo, în Rusia, este una dintre cele mai importante și îndrăgite soliste de muzică ușoara / pop din România.
A fost marcată de cântăreața Lolita Torres. Pe plan profesional a trebuit să aleagă între muzică, gimnastică și economie. A absolvit Facultatea de Finanțe și Credit de la Moscova, unde a făcut cunoștință cu un român, Marcel Voica, cu care s-a și căsătorit. S-a stabilit apoi în România și a fost angajată la ADAS.
Întâlnirea cu frumosul oraș București.
Am văzut ce cuprind sistemele electronice de informare despre doamna Marina Voica. Acum, să vedem ce scrie chiar cântăreața despre această etapă a vieții sale plină de evenimente neprevăzute.
Părinţii s-au hotărât să mă trimită la Facultate la Moscova. La Moscova nu m-am simţit prea bine. Facultatea – Institutul de Finanţe – nu era pe gustul meu, nici aglomeraţia unei metropole ca Moscova nu mi-a priit prea bine. Voiam acasă la mama. Acolo, la Facultate a pus ochii pe mine un coleg al meu, român şi nu i-a dezlipit până nu s-a însurat cu mine. Ne-am căsătorit fiind, încă, amândoi studenţi. Numele lui (Voica) îl port şi acum. După căsătorie şi după terminarea facultăţii, a plecat în România lăsându-mă să-mi termin facultatea. După ce am terminat facultatea, a fost o perioadă de pregătire pentru a-l putea urma, perioadă dramatică pentru părinţi. Şi iată-mă în tren, tânără şi curajoasă gata să întâmpin necunoscutul. În Bucureşti m-am adaptat foarte repede. Oraşul era încântător, clima caldă, oamenii zâmbitori şi primitori
A atins consacrarea imediat după lansarea sa în emisiunea „Tinere talente” a lui Valeriu Lazarov de la televiziunea română cu piesa Pe aripa vântului lansată în1960. De atunci, cântăreața a devenit foarte îndrăgită. Ea aparține unei generații speciale a muzicii ușoare românești alături de Margareta Pâslaru, Aurelian Andreescu, Dida Drăgan, Dan Spătaru, Corina Chiriac, Cornel Constantiniu, Doina Badea.
Pe vremea turneelor peste hotare
A urmat o impresionantă carieră interpretativă de peste 50 de ani. Numeroase apariţii la TV, show-uri în ţară şi peste hotare, festivaluri, discuri, turnee în ţară şi peste hotare: Polonia, Cehia, Bulgaria, Germania, Turcia, Cuba, Israel, Rusia, Canada, USA, etc.
Pe pagina sa de internet declară:
Cariera mea a fost presărată cu multe urcuşuri şi coborâşuri. Întotdeauna am fost victima unui conflict politic între două ţări: România şi Rusia. Mare lucru nu s-a putut rezolva între ele, dar Marina Voica era aici, aproape. „Jos cu ea!” Şi stăteam ani de zile îndepărtată din TV şi radio. Aşa s-a întâmplat că într-una din perioadele acestea nefaste, Radu Şerban a scris pentru mine un cântec “Prieten drag”. Trebuia să-l cânt în primă audiţie la o emisiune de televiziune, unde chiar compozitorul m-a acompaniat la pian. Am acest concert înregistrat pe bandă de magnetofon. L-am cântat un timp şi cântecul “Prieten drag” devenise şlagărul din repertoriul meu. Dar a venit iarăşi o perioadă când nu aveam voie să apar la TV şi la Radio şi atunci Radu Şerban, ca să nu moară acest frumos cântec, l-a dat unei tinere debutante care era Pompilia Stoian. Imprimarea variantei mele s-a pierdut la Radio şi cântecul s-a consolidat ca repertoriul Pompiliei Stoian. Încă mult timp nu am avut cântece româneşti, când într-o zi totul s-a schimbat. La o ediţie a Festivalului de la Mamaia, Ion Cristinoiu mi-a scris un cântec “Încredere”. Piesa a luat Marele Premiu.
Marina Voica in ipostază de compozitor și textier
În ultimii ani am devenit şi compozitoare şi textieră. Textieră, fiindcă textul în cântecele mele este de bază. Întotdeauna e o poveste venită prin inspiraţie şi nu neaparat ca un episod din viaţa proprie. Încep cu textul, cu o idee, dar muzica…. Mă aşez la pian şi în câteva minute cântecul este gata! Să mă ierte compozitorii profesionişti pentru aşa un diletantism! Şi totuşi, de mult nu am avut aşa un şlagăr ca “Într-un colţ de cafenea…” care dăinuie de aproape de 10 ani, iar la toate concertele, organizatorii îmi cer obligatoriu să-l cânt. M-am cam plictisit de el. Consider că am şi alte cântece tot aşa de „şlăgăroase” cum ar fi ultimul “Bucureştiul e micul Paris” sau “Apartament 23” (continuare la “Si Afară plouă, plouă”). Şi urmează alte cântece şi mai şi…
Declară mereu cu zâmbetul pe buze: Acum trăiesc la Breaza. Toate televiziunile au venit să-mi filmeze casa şi curtea şi toţi au fost încântaţi de peisaj. Tot aud că Marina Voica ”s-a retras, s-a retras, s-a retras”. Nici vorbă. Eu am fugit de căldura din Bucureşti, pe care o suportam din ce în ce mai greu. Continui să compun, să apar la TV. Sunt înconjurată de oameni, de vecini buni şi nu mă simt nici singură şi nici retrasă. În casa mea răsună muzica, se aud cântecele!
Breaza mi-a decernat titlul “Cetăţean de onoare”. Aş zice, cu toate că mă apropii de sfârşitul vieţii, trăiesc în prezent cea mai liniştită şi mulţumitoare perioadă a vieţii. Dar ce va fi mâine, ştie numai Dumnezeu, mărturisește artista.
Vremea amintirilor
Va trece și acest 3 septembrie, în condiții de pandemie. Dar, Breaza va continua să sărbătorească mereu pe cetățeanul său de onoare – Marina Voica.
x x x
Am scris aceste rânduri după ce am făcut o plimbare la casa în care s-a născut, la Breaza de Sus, pictorul Vasile Celmare. Ne-a lăsat o operă copleșitoare concretizată în tablouri și mai ales în generațiile de coloriști pe care le-a format.
Urmează alte date de naștere, la debutul toamnei, pe care vreau să nu le uit niciodată: 4 septembrie – Bacovia, 5 septembrie – actorul Constantin Codrescu (remarcabil articolul apărut zilele acestea în cotidianul Lumina) – 7 septembrie marea soprană care a cucerit lumea Angela Gheorghiu.
Aș aminti și numele Martei Miclescu, scriitoare și frenetică animatoare culturală, care a dăruit Brezei o casă de creație ce îi poartă numele. Marta Miclescu s-a născut la 1 septembrie, iar fata ei arhitecta Adriana Miclescu îi continuă tradiția spirituală.
Prin amprenta lor specifică, toate numele evocate au dat consistență și strălucire, au înnobilat existența umană.
Aristotel Bunescu UZPR
