Prestigioasa revistă ”The New Yorker” a publicat în ediția sa cea mai recentă (din 2 august 2021) un atac dur la adresa rețelei de socializare Facebook. Atacul e îndreptat mai cu seamă împotriva lui Mark Zuckerberg și Sheryl Sandberg, decidenții companiei considerați responsabili de ignorarea sistematică a principiilor de etică socială. În pofida „misiunii” sale declarate, aceea de a-i aduce pe oameni mai aproape unii de alții, Facebook a contribuit de fapt la polarizarea societății, scrie ”The New Yorker”.
„Pe parcursul anilor de ascensiune a companiei, omenirea a trecut printr-o epidemie a însingurării, a experimentat o recrudescență a extremismului politic și a violenței politice, o acutizare a polarizării politice, o ascensiune a autoritarismului, un declin al democrației, o criză dezastruoasă în jurnalism și o răspândire fără precedent a propagandei, a știrilor false și a dezinformării. Facebook nu poate fi responsabilă, în niciun caz, pentru aceste calamități, dar sunt dovezi care arată că firma a contribuit la fiecare dintre ele”, scrie Jill Lepore, autoarea articolului.
Articolul prezintă câteva momente semnificative în acest sens din istoria companiei. Unele se referă la lipsa de scrupule a conducerii Facebook în privința creșterii cu orice preț a bazinului de utilizatori și a timpului petrecut de un utilizator pe site. Altele, la toleranța conducerii companiei față de știrile false, care generează discuții în rețea și duc la popularitatea acesteia. Deși după atacul de la Capitoliu, Facebook i-a suspendat contul fostului președinte Trump, în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale „Trump a fost cel mai mare cumpărător de reclamă politică pe Facebook”. Această informație, dar și altele la fel de revelatoare, pot fi găsite, arată Jill Lepore, într-o carte apărută luna trecută, scrisă de Sheera Frenkel și Cecilia Kang și intitulată “An Ugly Truth: Inside Facebook’s Battle for Domination” (Harper, 2021). Titlul cărții trimite la o investigație jurnalistică din 1902 – 1904 care a avut ca țintă un alt „monopol” al unei firme americane, Standard Oil.
Mai sunt și alte aspecte ale articolului care te pun pe gânduri în legătură cu Facebook-ul. De exemplu, că ar exista o corelare între timpul petrecut pe Facebook și erodarea capacității de relaționare socială în lumea reală. Și nu pot spune că experiența personală – limitată, e drept – mă ajută foarte mult pentru a contrazice o astfel de observație.
Titlul articolului e relevant în acest sens: „Misiune imposibilă, sau cum a a ajuns Facebook să ne despartă, deși promisese că va uni lumea”.
