MOTTO: ,,Viaţa trebuie trăită asemeni unei piese de teatru”. Platon
Port la șapcă, pe străzile din Breaza, insigna cu actorul Ion Manolescu, emblema Centrului cultural din urbea prahoveană.
El este născut chiar în acest oraș, unde a fost primar în perioada 1937-1940.
Dar, să începem cu începutul.
Acum 140 de ani, pe data de 17 februarie, s-a născut cel ce avea să devină patronul spiritual al Centrului Cultural, actorul Ion Manolescu.
A fost un actor de renume, publicist și memorialist. Prima clasă primară o face în Breaza, iar celelalte trei la Sinaia, unde tatăl său fusese ales primar.
Urmează Conservatorul din București. Debutează în 1905 și joacă la marile teatre, Teatrul Național, de Comedie etc..
În 1926 se căsătorește cu actrița Maria Vecera și cumpără apoi o casă aici, la Breaza.
Se distinge în roluri mari precum: Vlaicu Vodă de Al. Davilla, Karen – Ana Karenina, Conrado – Moartea Civilă, Ion – Napasta, Gloucester – Regele Lear, Dr. Rang – Nora și multe altele. Participă cu grad de ofițer la Războiul Balcanic 1913 și Războiul pentru Întregirea Neamului 1916 – 1918.
În anul 1919 a înființat primul Sindicat al artiștilor din România.
În 1953, pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitatea merituoasă ” I – a fost acordat Titlul de Artist al Poporului.
În 1962 apare volumul intitulat ,, Amintiri ”.
Se stinge din viață la 27 decembrie 1959 în București și este înmormântat la Cimitirul Bellu.
În perioada pandemiei, când trebuie să purtăm mască, ne amintim involuntar legătura cu teatrul. De la origini, de la greci, teatrul este indisociabil de mască, fie ea tragică sau comică. La rândul său, această artă a fost grav afectată, la nivel planetar, de actualele restricții. Dar, iată, mintea omului inovează mereu…
Un teatru din Japonia propune o modalitate inovatoare de vizionare a reprezentaţiilor sale, printr-o fantă asemănătoare celei cu care sunt prevăzute cutiile poştale, iniţiativă prin care compania niponă speră să aducă din nou publicul la spectacole, respectând în acelaşi timp distanţarea socială.
Spectatorii sunt aşezaţi pe scaune înalte, în mai multe cabine separate care înconjoară scena, fiecare fiind prevăzută cu propria uşă şi o fantă asemănătoare celor ale cutiilor de scrisori, prin care pot urmări actorii.
”Am creat în mod intenţionat mici deschizături şi fante care se aseamănă unor cutii poştale”, a spus Nobuyoshi Asai, coregraf şi director artistic al companiei japoneze Moonlight Mobile Theatre, explicând că prin limitarea razei vizuale, spectatorii participă mai intens la spectacol.
Compania teatrală a demarat spectacolele vizionate astfel în decembrie, după ce majoritatea reprezentaţiilor sale de anul trecut au fost anulate din cauza pandemiei. Începând cu decembrie, toate cele 12 reprezentaţii ”prin vizor” au fost jucate cu casa închisă.
Deşi reacţia publicului a fost încurajatoare, doar 30 de persoane pot viziona spectacolul la fiecare reprezentaţie. Astfel, nu sunt acoperite costurile spectacolului.
Deşi recunoaşte dificultăţile, Asai este convins de avantajele ideii sale.
Personal, sper să putem merge, cât mai curând, la teatru fără mască. Să o poarte doar actorii pe scenă, dacă scenariul și regia solicită așa ceva.
Dacă am început cu Platon, voi termina cu unul dintre studenții săi celebrii și anume Aristotel. Drept pentru care, păstrând proporțiile, semnez cu modestie
Aristotel Bunescu – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
foto 1 pixabay, foto 2 actorul Ion Manolescu
